Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Tradiții și obiceiuri
Pe 29 august, creștinii ortodocși sărbătoresc ultima sărbătoare din acest an bisericesc, și anume Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Anul bisericesc începe în luna septembrie și se termină în august, anul următor. Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este ultima sărbătoare trecută cu cruce roșie din cursul calendarului bisericesc.
Mai marii biserici spun că această sfântă sărbătoare este strâns legată de cea a Adormirii Maicii Domnului și Schimbarea la față a Domnului Iisus Hristos. Cele trei sărbători se învârt în jurul unei semnificații profetice cu privire la sfârșitul lumii actuale, o dată cu venirea în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos când îi va judeca pe cei vii și pe cei morți.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost un mare proroc, fiind printre puțini care l-au întâlnit pe Hristos. El a dus o viață de feciorie, trăind în pustietate, într-un continuu post și rugăciune. De aceea este dreaptă asocierea lui cu Mântuitorul, acesta fiind un prieten de-al său. Sfântul Ioan l-a întâmpinat pe Iisus și l-a botezat în apa Iordanului.
Se spune că Ioan Botezătorul îi iubea pe toți cei drepți și cinstiți, numindu-i pe farisei niște pui de vipere pentru nelegiuirile pe care le făceau. Icoana Deisis înfățișează taina lui Hristos cel Preaslăvit, taina Maicii Domnului care se roagă pentru cei ce se pocăiesc și taina pocăinței propovăduită de Sfântul Ioan Botezătorul.
Faptul că el a murit pentru că voia ca lumea să fie cinstită și cuvioasă apare ca o jertfă, reprezentând taina mântuirii noastre. Poporul român îl iubește pe Sfântul Ioan Botezătorul, prețuind puterea sa a lupta pentru dreptate. De aceea, foarte mulți români îi poartă numele. Biserica îl cinstește pe acesta de mai multe ori pe an.
– 24 septembrie – Zămislirea Sfântului Ioan
– 7 ianuarie – soborul Sfântului Ioan
– 24 iunie – nașterea Sfântului Ioan
– 29 august – Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul
De ce această sărbătoare este o zi de post?
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de pocăință, întristare și post. În această sfântă zi nu se face dezlegare la mâncare de dulce, sărbătoarea având o semnificație deosebită. Postul pe care credincioșii îl țin în această sfântă zi nu se referă doar la întristarea din cauza uciderii lui Ioan Botezătorul. Foarte mulți alți martiri sunt pomeniți de Biserică fără ca acea zi să fie zi de post. Acest post are scopul de a ne aminti faptul că dacă nu știm să ne înfrânăm de la patimile trupești acest lucru intră în conflict cu sfințenia și dreptatea.
Postul ne arată că îmbuibarea cu mâncare și băutură și desfrânarea lui Irod și a Irodiadei au dus la moartea Sfântului Ioan Botezătorul. El era trimisul lui Dumnezeu, dorind să îi cheme pe oameni la pocăință.
Nașterea Sfântului Ioan, o minune
Părinții săi au fost preotul și prorocul Zaharia și soția sa Elisabeta, care se trăgea din neamul lui Aaron. Erau bătrâni, când îngerul Gavriil le-a vestit că rugăciunile lor au fost ascultate și că vor avea un copil, care va purta numele de Ioan. Zaharia nu l-a crezut – iar pentru necredința sa, arhanghelul Gavriil i-a luat darul vorbirii lui Zaharia, spunând ca va rămâne mut până la nașterea copilulului. Cu șase luni înainte de venirea pe lume a Mântuitorului, pruncul a văzut lumina zilei. Deși rudele credeau că-i vor pune numele Zaharia, după tatăl său, părinții au insistat să se cheme Ioan, așa cum a prezis arhanghelul. Abia atunci Zaharia și-a recăpătat darul vorbirii.
A fost orfan de tată
După nașterea Mântuitorului, regele Irod cel Mare a ordonat ca toți pruncii mai mici de 2 ani să fie uciși. Elisabeta și fiul ei Ioan s-au refugiat pe dealurile Ierusalimului. Pe când se ruga lui Dumnezeu pentru ajutor, pământul s-a deschis și cei doi s-au ascuns de soldați. Zaharia a fost însă ucis chiar în Templul din Ierusalim. Când a crescut, Ioan s-a dus în deșert, unde și-a dus zilele în post și în rugăciune. Dumnzezeu i-a poruncit să plece în Iordania, unde să-i vestească pe oameni de venirea lui Mesia. Cei care credeau în vorbele lui erau botezați în apa Iordanului, ca semn de iertarea a păcatelor.
L-a înfuriat pe Irod
Atunci când întâlnea un păcătos, indiferent de rangul său, Sfântul Ioan îl mustra și-l îndemna să revină pe calea cea dreaptă. Pentru că avea darul de a proroci, mulți oameni veneau să-i ceară sfatul, inclusive Irod Antipa, guvernatorul Galileei. Acesta și-o luase de soție pe cumnata sa, Irodiada, în timp ce fratele său încă se mai afla în viață. Ioan l-a certat pentru că trăiește în păcat și i-a amintit de toate nedreptățile pe care le-a făcut de-a lungul vieții, iar Irod s-a înfuriat și l-a întemnițat. Deși își dorea să-l omoare, se temea ca poporul se va înfuria și a refuzat să asculte insistențele Irodiadei de a-l ucide.
Moartea Sfântului Ioan
În închisoare, Sfântul Ioan era tratat cu îngăduință, ucenicii săi putând veni să-l viziteze și să-i aducă vești din afară. Irodiada a pus însă la care un plan. Ea i-a propus fiicei sale, Salomeea, să danseze la un ospăț. Guvernatorul a fost atât de încântat de dans încât i-a promis că-i va da tot ce cere. Atunci ea a spus că-și dorește capul Sfântului Ioan Botezătorul. Deși avea îndoieli, regele a ordonat uciderea Sfântului și i-a dat Salomeei capul pe un platou, aceasta oferindu-l mai apoi mamei sale. Trupul Sfântului a fost îngropat în Ierusalim, în timp ce capul a fost luat de Sfânta Ioana, care lucra pentru Irodiada. Ea l-a pus într-un vas de lut și l-a îngropat pe muntele Eleonului, de lângă Ierusalim.
Obiceiuri din această zi
Pentru ca familia să fie protejată de rele, este interzisă folosirea cuțitului în această zi. Toate alimentele se rup cu mâna și este intezis cosumul de fructe și legume rotunde, cum sunt pepenenii sau varza. În popor, din această zi se ține un post până la Înălțarea Sfintei Cruci. Postul nu apare în calendar, însă se spune că cei care-l urmează se vor curăța de păcate.
