SPORT | 5 ani de la moartea lui Nicolae Dobrin. Vesile Epure: “Cand a intrat prima data in vestiar, am inghetat” – VIDEO

Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai mari fotbalişti ai României, a murit pe 26 octombrie 2007, pe patul Spitalului Județean din Pitești, din cauza unui cancer la plămâni. A fost decorat, post mortem, cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, pentru întreaga sa carieră de fotbalist.

Nicolae Dobrin, zis “Prinţul din Trivale”, a debutat în prima divizie din România la doar 14 ani și 10 luni, iar primul meci pentru echipa naţională a României l-a jucat la nici 19 ani. pe lângă talentul indiscutabil, Dobrin a devenit celebru pentru ratarea unui transfer la Real Madrid, din cauza refuzului personal al dictatorului Nicolae Ceauşescu de a-l lăsa să plece, dar şi pentru că nu a evoluat nici măcar un minut la CM 1970 din Mexic, deşi fusese unul dintre artizanii calificării.

A făcut carieră la FC Argeş, echipă cu care a câştigat două titluri, în 1972 şi 1979, ultimul după un meci epocal cu Dinamo, disputat la Bucureşti şi câştigat de piteşeni cu 4-3.

În sezonul ’85-’86, el a fost antrenor-jucător la CS Botoşani.”Domnule, eu am avut două mari bucurii în viaţa asta! Una a fost să fiu coleg cu Dobrin şi cealaltă să fiu antrenat de Dobrin”, îşi începe povestirea Vasile Epure, fost coleg al “Gâscanului” la CS Botoşani. Cu fotbalul a terminat-o devreme, la doar 26 de ani, şi acum lucrează ca dispecer la o firmă din oraş, dar ochii i se aprind când începe să rememoreze sezonul 1985-1986, petrecut alături de Nicolae Dobrin.

“6.000 de oameni la primul antrenament!”

Cum a fost posibil ca unul dintre cei mai mari jucători din istoria României să ajungă la Botoşani? “Nicolae Dobrin a fost de două ori la noi. Prima dată a fost repartizat aici de partid, dar n-a stat nici măcar o zi. A doua oară a venit în ’85. Aveam atunci un preşedinte foarte influent. Colibaba se numea… Era un fel de Jean Pădureanu al zilelor noastre! El l-a convins să vină la echipă. Ţin minte şi acum momentul în care Dobrin a intrat pentru prima dată în vestiar. Am îngheţat, pur şi simplu! Tremuram din toate încheieturile când l-am văzut. Abia am putut să-i întind mâna când a trecut prin dreptul meu pentru a mă saluta”. Emoţia din vestiar s-a mutat rapid în tribunele Municipalului din Botoşani: “La primul antrenament au venit 6.000 de oameni! Era nebunie curată! Treptat, ne-am obişnuit cu această atmosferă, pentru că se umplea stadionul la fiecare meci. Chiar şi la antrenamente veneau câte 3.000-4.000 de spectatori. Nu vă puteţi imagina ce impact a avut asupra botoşănenilor. El, aveam să descoperim ulterior, era un om foarte modest…”, continuă Epure.

Antrenamente scurte şi glume marca “Gâscanul”

Postura de antrenor-jucător pe care o avea “Prinţul din Trivale” la CS Botoşani le-a permis foştilor elevi să descopere şi o altă latură a lui Dobrin, cea de tehnician: “V-am spus că era un om modest, chiar dacă era marele Nicolae Dobrin. Vorbea de la egal la egal cu noi şi era un excelent pedagog. Îi plăceau antrenamentele scurte! Ne-a şi spus: «Băi, decât să vă alerg două ore, mai bine facem un antrenament de 45 de minute şi după aceea vă duceţi şi voi la un şpriţ!». Ştia cum să ne abordeze, dar uneori ne mai lua şi la mişto. Ţin minte că, odată, a venit în vestiar şi a întrebat: «Cine e obosit astăzi?». Au ridicat vreo şase sau şapte mâinile sus şi, când am ajuns pe teren, i-a pus să dea ture vreo două ore, cât timp noi, ceilalţi, am încins o miuţă”.

Pentru acest oraş a fost o minune venirea lui Dobrin! Nimeni nu va putea uita vreodată perioada petrecută de el la Botoşani
Cornel Şfaiţer, patron FC Botoşani

Cunoscându-l pe Dobrin, am înţeles de ce nu s-ar fi transferat niciodată la Real Madrid. Lui îi plăcea prea mult la Piteşti. Şi când era la noi, fugea de două ori pe săptămână acasă
Vasile Epure, fost fotbalist CS Botoşani

101 este numărul camerei ocupate de Nicolae Dobrin la hotelul Rapsodia, în perioada petrecută la Botoşani. “Gâscanul” a preferat hotelul, deşi i se oferise o locuinţă de serviciu în oraş