S-au scris și se vor scrie zeci de cărți despre viața și lucrarea părintelui Justin Pârvu. S-au povestit și se vor povesti zeci și sute de întâmplări minunate avându-l în centru pe cel care a fost pe drept numit, voievodul ortodoxiei românești. Se vor mai scrie cărți și se vor mai povesti minuni, cu siguranță, pentru că atunci când vorbim despre oamenii care au atins sfințenia, timpul la care vorbim este prezentul continuu.
Un astfel de om este și părintele Justin Pârvu; este, pentru că prin viața sa și-a ancorat ființa în portul veșniciei, trăind credința în Dumnezeu și împlinind cu dragoste poruncile Mântuitorului.
Iar amintirea părintelui ne-a fost binecuvântat prilej de întâlnire la Mănăstirea Paltin Petru Vodă, sâmbătă, 06.02.2021.
După slujba de pomenire a părintelui Justin și a tuturor pătimitorilor din închisorile comuniste, chipul de lumină al duhovnicului neamului a fost evocat cu dragoste, dor și emoție de Arhimandritul Hariton Negrea, Maica Stareță Justina Bujor și alți fii duhovnicești ai părintelui, în cadrul unui simpozion dedicat memoriei acestuia.
Într-o atmosferă de dragoste frățească, s-au depănat amintiri și s-au împărtășit gânduri despre felul în care părintele Justin Pârvu a reușit să aducă o bucățică de Rai în inimile tuturor celor care i-au cerut ajutorul. Căci moștenirea părintelui transcende ctitoriile realizate la Petru Vodă, lucrarea sa vădindu-se în fiecare om care i-a înțeles și i-a îmbrățișat cu toată ființa crezul.
Iar Frăția Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință” este un exemplu viu a ceea ce înseamnă moștenirea părintelui Justin Pârvu. Născută din și prin binecuvântarea părintelui, în cei peste 10 ani de activitate, Frăția a acumulat deja sute de acțiuni, zeci de proiecte inițiate și încheiate cu succes, mii de voluntari implicați și zeci de mii de ore de voluntariat.
Toate acestea au făcut ca Frăția să devină un reper în zona civică a organizațiilor cu caracter naționalist și creștin. Prin împlinirea îndemnurilor părintelui și prin dorința sinceră a fraților și surorilor de a respecta pilonii testamentari ai marelui duhovnic, Frăția a devenit o școală de românism și credință creștină manifestate permanent prin fapte.
Crezând și noi cu părintele că „omul are atâta sfințenie câtă rugăciune are în el”, în Frăție ne străduim zi de zi, prin rugăciuni în comun, dar și prin îndeplinirea pravilei individuale de rugăciune să ne înarmăm sufletele în războiul nevăzut ce se oștește asupra noastră.
Iar rugăciunea ne aduce nu doar imboldul lăuntric de a trece la fapte, ci și acea stare de pocăință sufletească atât de necesară pentru a ne poziționa corect față de Dumnezeu, semenii noștri și lume.
Din poziționarea cu dreaptă smerenie izvorăște și dreapta ascultare față de poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, părintele duhovnic și frații noștri. Și cunoaștem cu toții cât a prețuit părintele Justin ascultarea pe care o considera de neprețuit pentru îmbunătățirea vieții duhovnicești. În Frăție nimeni nu vrea să fie mai mare, ci se așază firesc sub dreaptă ascultare față de ceilalți frați.
Ajungem astfel la ceea ce am putea numi „cheia de boltă” a construcției testamentare a părintelui Justin Pârvu: nevoia de unitate.
Marele gânditor Mircea Vulcănescu susținea că ispita tracă – dintre toate ispitele – și-a pus cel mai mult amprenta asupra ființei noastre naționale. Și pe lângă toate calitățile pe care le-am moștenit de la strămoșii noștri traci, am moștenit și defectele acestora, cel mai pernicios fiind cel al dezbinării, al lipsei de unitate. Or, putem spune că, în cazul Frăției, respectarea îndemnurilor părintelui Justin aduce mult dorita unitate în cuget, simțiri și faptă.
Plecând de la taberele de lucru, care sunt – ele însele – o manifestare a unității, un exemplu recent de ceea ce înseamnă unitatea în Frăție este cel care a avut loc cu prilejul sărbătorii Sfântului Andrei. Prezenți la slujba de la Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei, 150 de frați și surori au îngenuncheat în noroi și au rostit rugăciunea „Tatăl nostru” într-un glas, un părinte prezent acolo mărturisind că: „… s-a cutremurat pământul când au îngenuncheat toți și au strigat Tatăl nostru”. Iată, așadar, puterea unității din Frăție!
„O țară nu înflorește din parlament, nici din guvern, înflorește din străduința și din conștiința fiecărui individ în parte.”
Având aceste cuvinte ale părintelui Justin ca reper în Frăție, ne străduim și noi să ne transformăm conștiințele în grădini curățite de patimi și de păcate, din care nădăjduim să înflorească o țară pe măsura trecutului de jertfă.
Viața și mărturisirea de credință a părintelui Justin Pârvu să ne fie lumini călăuzitoare în negura veacului acestuia, iar dragostea sa pentru neamul nostru românesc să ne fie pavăză veșnic ocrotitoare!
