Sfinții șapte tineri din Efes

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte în zilele de 4 august şi 22 octombrie pe cei 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin.

 În timpul împăratului Deciu (249-251), în toamna anului 249, a fost emis un edict de persecuţie generală a creştinilor. Împăratul Deciu a venit în anul 250 în Efes şi a impus aplicarea imediată a Edictului. Între cei identificaţi ca fiind creştini, au fost şi cei 7 tineri pe care îi pomenim. Împăratul a încercat printr-un interogatoriu direct să-i determine să se lepede de credința creștină, însă, văzând că aceştia refuză, le-a dat un timp de gândire. Cei 7 tineri s-au retras într-o peşteră din muntele Ohlon (azi muntele Pion) din imediata apropiere a Efesului. Cel mai tânăr dintre ei, Iamvlih, cobora din când în când în Efes pentru a cumpăra hrană şi pentru a aduce haine de schimb. Împăratul Deciu, întorcându-se în Efes, şi aflând că cei şapte nu au părăsit credința, ci din contră s-au ascuns într-o peşteră din imediata apropiere a oraşului, a ordonat să fie zidită intrarea în peşteră pentru ca cei 7 tineri să moară prin asfixiere şi prin lipsa hranei. Timpul a trecut, aceste persecuții au încetat, la conducerea imperiului au venit împărați creștini. După 372 de ani, în anul 622, când Imperiul Bizantin era condus de împăratul Heraclie (610-641), un anume Adolie care stăpânea muntele Ohlonului a luat pietrele cu care fusese zidită intrarea în peşteră şi a descoperit intrarea. Trezindu-se ca dintr-un somn de o noapte, cei 7 tineri l-au trimis ca de obicei pe Iamvlih să cumpere de mâncare şi pentru a mai aduce veşti. Foarte uimit de schimbările pe care le vedea în oraş, dar mai ales de bisericile şi crucile mari care stăteau la vedere, Iamvlih socotea că este într-un alt oraş, şi nu în Efes. Negustorii erau miraţi să vadă o monedă de argint atât de veche, cu chipul împăratului Decius pe ea, aşa încât l-au dus pe Iamvlih în faţa proconsului şi a episcopului, sub motivul că au găsit o comoară de demult. Realizând din convorbirea cu episcopul Ştefan, cel care păstorea cetatea Efesului în acea vreme, că nu mai trăieşte sub domnia lui Decius, Iamvlih i-a condus pe toţi cei de faţă la peşteră. Ajuns la peşteră, episcopul a găsit tăbliţele cu viaţa lor şi a dat laudă lui Dumnezeu pentru că în acest fel le-a fost luminată mintea şi le-a fost arătat adevărul despre învierea morţilor. Chemat de către episcop, împăratul a venit şi el la peşteră, s-a închinat sfinţilor şi I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru ceea ce le-a descoperit. Cei şapte tineri au mai trăit încă şapte zile, iar apoi au adormit întru Domnul, fiind înmormântaţi cu mare cinste de către întregul popor.