Sfinţii Mucenici de la Niculiţel: Zotic, Atal, Camasie şi Filip
Pe teritoriul localităţii Niculiţel, aparţinând judeţului Tulcea, s-a făcut în toamna anului 1971 (septembrie) o descoperire de mare însemnătate pentru argumentarea vechimii creştinismului din ţara noastră. Aici, în cripta unei bazilici construită din cărămidă cu mortar şi aproape pătrată, s-au găsit, într-o raclă specială din lemn, aşezaţi în poziţia creştină a zilelor noastre (mâinile pe piept si capul spre Apus), moaştele a patru martiri. Pe peretele din stânga intrării s-a descoperit o inscripţie: Martirii lui Hristos, iar pe cel din partea dreaptă o alta, care cuprindea numele lor: Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos. Ei făceau parte dintr-un grup de 25 de martiri, care au suferit pentru credinţa lor în Hristos, după cum aflăm din Martirologiul ieronimian. Cei patru martiri au suferit la nord de Dunăre, prin anii 370-372, în timpul persecuţiei împotriva creştinilor, dezlănţuită de Athanaric, regele goţilor. De aici trupurile le-au fost luate şi duse la Niculiţel, unde au şi fost înmormântate. Construirea bazilicii şi a criptei s-au făcut spre sfârşitul secolului al IV-lea, având legătură cu moartea celor patru martiri. Ea este cea mai veche construcţie de acest tip din ţara noastră şi cel mai vechi martirion cunoscut în lumea creştină, până acum. Astfel, sub cripta în care au fost găsiţi aceşti patru martiri, a fost descoperită alta, având aproape aceleaşi dimensiuni şi fiind împărţită în două, prin lespezi de calcar. S-a găsit aici o inscripţie, în limba greacă: „Aici şi acolo (se afla) sângele (vlaga) martirilor. Descoperirea de la Niculiţel, singura de acest gen în spaţiul dunărean, este foarte importantă pentru noi, deoarece s-au găsit (pentru prima dată în ţara noastră), moaştele unor martiri cărora le cunoaştem şi numele. Am mai adăugat, astfel, o bazilică şi cel mai vechi martirion, la cele pe care deja le deţineam, întărind, în acest fel, convingerea în vechimea şi tăria credinţei creştine pe teritoriul ţării noastre. Moaştele acestor martiri sunt păstrate astăzi, în biserica mănăstirii Cocoşu, din judeţul Tulcea, unde venind credincioşii, se adapă duhovniceşte ca dintr-un izvor cu apă limpede.
