Acești sfinți mucenici ai lui Hristos au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251) și a lui Valerian, proconsulul Asiei și au pătimit în cetatea Pergam. Sfântul Mucenic Carp a fost episcopul Tiatirei iar Sfântul Papil a fost diaconul lui Carp. Au fost prinși și îndemnați să aducă ofrande zeilor. Refuzând să jertfească zeilor, au fost supuși la multe chinuri. Au fost legați de cai și târâți de la Tiatira până la Sardia, însă un înger al Domnului le-a vindecat rănile. Agatodor, servitorul lui Carp a mărturisit că și el este creștin și a fost supus și el torturii. Au fost legați din nou și târâți de cai. Sfântul Carp a fost atât de rău bătut, încât tot trupul îi era o rană. Cu toate acestea el zâmbea, mărturisind că face acest lucru pentru că a văzut cerurile deschise și pe Domnul șezând pe tron, înconjurat de heruvimi și serafimi. Sfântul Papil, deși era supus chinurilor, a vindecat un orb, minune care i-a făcut pe mulți să primească credință în Hristos. Aceștia au fost aruncați la fiare, dar au ieșit nevătămați. Apoi au fost puși într-un cuptor de foc. În flăcări a sărit și Agatonica, sora Sfântului Carp, însă, focul nu s-a atins de ei. După multe alte chinuri, toți cei patru mucenici au fost decapitați cu sabia.
