Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie, episcop de Benevent

Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi a lui Timotei, dregătorul Campaniei din Italia. El s-a născut în Neapole şi era Episcop de Nola când Diocleţian a pornit prigoana împotriva creştinilor. La Putiole au fost închişi mulţi creştini, printre care şi diaconii Soson şi Proclu şi mirenii Eutihie şi Acution, care au mărturisit cu mult curaj dreapta credinţă. Sfântul episcop îl iubea mult pe Soson şi avea mare încredere în el datorită înţelepciunii şi sfinţeniei sale şi, adesea, se împărtăşea bucuros din lumina învăţăturilor lui. Atunci, Episcopul Ianuarie a mers la Putiole să-i vadă pe cei închişi, ducându-le cele de trebuinţă. Auzind despre acestea, dregătorul Timotei a poruncit să fie prins şi să fie purtat în lanţuri, până la locul de chinuire. După multe chinuri, din poruncă împărătească, toţi aceşti creştini şi episcopul lor au fost daţi la fiare, în circ, dar fiarele i-au cruţat, neatingându-se de ei. Socotind că numai prin vrăjitorie scapă creştinii de la această cruntă moarte, s-a dat poruncă să li se taie tuturor capetele. Şi aşa a primit Sfântul Ianuarie cununa muceniciei pentru Hristos. Iar la multă vreme după pătimirea Sfântului Ianuarie, o femeie văduvă, Maximina, şi-a pierdut copilul, iar ea îl plângea fără mângâiere. După ce şi-a revenit puţin din durerea cauzată de moartea fiului ei, aceasta a căutat deasupra uşii bisericii şi a văzut o icoană cu chipul Sfântului Ianuarie. Aducându-şi aminte de ceea ce făcuse Prorocul Elisei, care îl înviase pe feciorul femeii din Şunem (4 Regi 4, 8-37), a luat icoana Sfântului Ianuarie şi a pus-o la ochii copilului şi a atins icoana de urechile şi de gura aceluia, rugându-se fierbinte. Iar sfântul l-a dat pe copil viu femeii, fără ca el să se arate.