Acest sfânt a trăit în Roma, în anii domniei împăratului Adrian, între anii 117-138. Mama sa, văduva Antia a fost învățată să creadă în Hristos de către Sfântul Apostol Pavel. Antia l-a dus pe Sfântul Elefterie, pe când era încă un copil, la Anichit, episcopul Romei. Acesta l-a trimis să învețe Sfânta Cart, iar la cincisprezece ani a fost hirotonit diacon, la optsprezece ani, preot, iar când era de douăzeci de ani a fost hirotonit episcop în Iliric. Sfântul Elefterie îi învăța și întorcea pe mulți la credința în Hristos. Din acest motiv, l-a chemat împăratul Adrian la sine și pentru că a vorbit împotriva idolilor, mărturisind pe Hristos, ca find Dumnezeu adevarat, a fost dat să fie chinuit și torturat. A poruncit să-l culce pe un pat de aramă și să-i dea foc, l-au pus, apoi, pe un grătar de fier înroșit în foc și iarăși l-au băgat într-o căldare plină cu untură și cu smoală în clocot; și cu puterea și cu darul lui Hristos a fost păzit de toate nevătămat. Apoi l-au aruncat pe Sfântul Elefterie într-un cuptor de aramă ars în foc, de unde, ieșind iarăși neatins, a poruncit tiranul să-l arunce în temniță. A fost legat apoi de un car tras de cai sălbatici și, fiind slobozit de îngeri, a fost dus într-un munte înalt; acolo trăia cu fiarele sălbatice, care se îmblânzeau la cuvintele lui. Pe munte, Sf. Elefterie a botezat pe slujitorii trimiși să-l prindă și pe mulți alții, care, văzând sfințenia sa, au crezut în Hristos, Dumnezeul pe care sfântul îl mărturisea. În jur de 500 de oameni au îmbrățișat creștinismul, datorită sfântului. L-au prins apoi și l-au dus iarăși în fața împăratului, care l-a dat să-l mănânce fiarele. Sfântul, însă, a scăpat iarăși neatins. Atunci, împăratul Adrian a poruncit unor slujitori să îl străpungă pe tânărul sfânt Elefterie și, astfel, și-a dat sufletul în mâna Creatorului. Maica sa, Antia, a îmbrățișat pe Sfântul Elefterie, după moartea sa și, căzând peste el, i s-a retezat și ei capul cu sabia.
O parte din moaștele Sfântului Elefterie se găsește, spre închinare, la Biserica Sfântul Elefterie Nou, din București (Eroilor).
