Sfântul Proroc Moise era evreu de neam şi s-a născut în Egipt, cu 1500 de ani înainte de Hristos, pe când evreii erau robii egiptenilor. Găsit de fata lui Faraon, într-un coşuleţ de papură, uns cu smoală, pe apa Nilului, copilul Moise a fost înfiat de fata împăratului şi a primit o desăvârşită creştere şi toată învăţătura de la curtea împărătească. A ştiut însă, tot timpul, că este evreu şi a păstrat în ascuns legătura cu suferinţa neamului său. Ajungând el în vârstă de patruzeci de ani, a ucis un om egiptean care bătea un evreu şi temându-se să nu afle Faraon, a fugit în pământul Madiam, lângă muntele Sinai şi şi-a luat femeie pe Semfora, una din cele şapte fiice ale unui păstor. Aici, Dumnezeu a rânduit să scoată prin Moise, poporul evreu din robia Egiptului şi să-l aducă în ţara făgăduinţei, în Canaan şi i s-a arătat în văpaia rugului de pe Sinai. Din porunca Lui Dumnezeu, Moise s-a pogorât în Egipt, la Faraon, ca să-l facă să elibereze evreii şi să meargă să aducă jertfă, în pustie. De vreme ce acesta nu s-a supus, Dumnezeu a bătut Egiptul cu zece răni şi silindu-l astfel pe Faraon, Moise a luat poporul şi, cu pronia Lui Dumnezeu, cu argint şi cu aur, l-a trecut marea, iar Faraon şi toată oastea lui, i-a înecat pentru împotrivire. De-a lungul călătoriei, Moise a primit de la Dumnezeu Tablele legii, pe care le-a dat poporului, punându-l să jure că le va păzi şi a înălţat altar Lui Dumnezeu, rânduind jertfe sfinte şi rugăciuni către Cel atotputernic. S-a mutat la Domnul, suindu-se pe muntele Nebo şi văzând de departe Canaanul, fiind în vârstă de 120 de ani, adică după alţi 40 de ani în slujba lui de Proroc al Lui Dumnezeu şi de Legiuitor al credinţei evreilor.
