Proorocul Samuel a trăit cu aproximativ 1000 de ani înainte de nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acele vremuri poporul evreu era cârmuit de Judecători. Samuel se trăgea din neamul lui Levi, născându-se în apropierea muntelui Efrem. Acesta era copilul lui Elcana și a proorociței Ana. Samuel a fost cel de-al 15-lea și ultimul dintre Judecătorii evreilor. Neputând să-i ofere copii lui Elcana se roagă la bunul Dumnezeu să-i dea un copil. Rugăciunea i-a fost ascultată, iar Sfântul Samuel s-a născut și a fost încredințat marelui preot Eli. Acesta era o persoană extrem de sârguincioasă, bun la învățătura, dar și la săvârșirea sfintelor slujbe. La puțin timp după aceasta, urgia lui Dumnezeu se abate asupra întregului neam al lui Israel, moment în care filistenii pornesc război împotriva lor și-i înving. Filistenii reușesc să pună mâna pe Chivotul Legii pe care îl aduc în mijlocul taberei. Datorită acestui lucru, o sumedenie de nenorociri s-au abătut asupra filistenilor, care se decid să duca înapoi Chivotul Legii. Totuși, Israelul rămâne sub stăpânirea acestora timp de 20 de ani. În acești ani de robie, Samuel a reprezentat pilonul de sprijin și punctul de nădejde al poporului israelian. Samuel a continuat neîncetat să îndemne filistenii să se căiască pentru păcatele lor și să se întoarcă la credință. Ajuns la bătrânețe, Samuel dorea să împartă puterea fiilor săi. Totuși, înțelepții poporului aveau alte planuri. Aceștia doreau sa pună un rege. Proorocul stătu și se gândi bine ce este de făcut, iar în cele din urmă, insuflat de Dumnezeu, îl unge ca rege pe Saul. Acesta, însă, făcându-se vinovat de fapte, pe care nu se cuvenea sa le săvârșească, Proorocul Samuel, purtat de aceeași dumnezeiască insuflare, a uns pe cel de-al doilea rege al lui Israel, pe David, fiul lui Esei, din Betleem. Domnul, văzând că a ajuns la bătrâneți îl cheamă la el la Ceruri pentru a se putea bucura de viața veșnică.
