Sfântul Mucenic Marcu, episcopul din vremea lui Constantin cel Mare

Sfântul Mucenic Marcu episcopul Aretuselor îi păstorea pe creştini încă din vremea lui Constantin cel Mare. În vremea aceea pe mulţi păgâni a sfătuit întorcându-i spre dreapta credinţă şi creştinii păstoriţi de el au dărâmat un templu păgân, fapt ce a adus asupra lui ura celor ce încă îi mai iubeau pe diavoli. Când s-a schimbat din nou stăpânirea iar sub conducerea lui Iulian Apostatul păgânii şi-au stăpânit ura pentru o vreme dar sfântul Marcu o simţea clocotind şi s-a gândit să fugă, nu de frică, ci pentru a asculta porunca lui Dumnezeu, prin care ni se porunceşte să părăsim cetatea şi să facem loc prigonitorilor. Creştinii sunt tari curajoşi şi răbdători dar este mai corect să se îngrijească de mântuirea lor şi să-i cruţe pe prigonitori de la a mai se încărca cu păcate. Aşadar nu a fugit la timp şi păgânii l-au prins. Deşi era bătrân şi cinstit de mulţi a fost purtat prin cetate de cetăţeni de toate rangurile şi de toate vârstele şi nu aveau decât o grijă să nu fie întrecuţi de un altul în cruzimea şi mânia lor. Şi  a fost Sfântul Marcu târât prin noroi, tras de păr şi ocărât, împuns cu suliţe sau cu cuţite, iau jupuit picioarele şi şi-au smuls unghiile cu aţe de in. L-au uns cu miere şi grăsime şi l-au lăsat legat în arşiţa zile ca să atragă insectele. În tot timpul ăsta, chiar dacă era bătrân a arătat puterea unuia tânăr în a răbda chinurile şi chipul lui a rămas zâmbitor în timp ce se ruga şi-i mulţumea lui Dumnezeu. Astfel cei ce căutau răzbunare nu au găsit-o deoarece ei ar fi vrut să-l vadă umilit şi cerşind îndurare pentru că a dărâmat templul dar aşa ei nici o răsplată nu primeau. Ba mai mult unii dintre ei, chiar  egumenul cetăţii Aretuselor, văzând puterea Sfântului i-a luat apărarea şi în cele din urmă toţi au văzut puterea lui Hristos şi s-au ruşinat eliberându-l pe bătrânul sfânt, şi mulţi s-au făcut creştini.