Sfântul Mucenic Haralambie

Sfântul sfinţit mucenic Haralambie a trăit în timpul împăratului Sever, pe când ighemon în cetatea Magneziei era Luchian, alături de Luchie. Ales episcop de către creştinii cetăţii. îi învăţa pe aceştia cuvântul lui Dumnezeu, povătuindu-i pe calea mântuirii.

Pentru că propovăduia credinţa în Hristos, Sf. Haralambie a fost prins de mai marii cetăţii şi osândit la chinuri deoarece refuza să jertfească idolilor. A fost dezbrăcat de vesmintele preoţeşti iar cu unghii de fier i s-a jupuit toată pielea. Văzând că suferă în răbdare torturile şi că preamăreşte pe Hristos cu si mai multă putere. Luchie a luat singur uneltele de tortura si a început a-l chinui pe Sf. Haralambie, însă i s-au rupt mâinile, ca tăiate de o sabie, apoi s-au lipit si atârnau de trupul mucenicului. Sfântul, ia rugăminţile mulţimii, l-a vindecai. Văzând acestea.

Luchie a căzut la picioarele mucenicului cerând Sfântul Botez. De asemeni, trei dintre femeile care erau de fată, precum şi călăii Sfântului, Porfirie şi Vaptos, s-au lepădat de idoli şi au crezut în Hristos. Ighemonul Luchian a înştiinţat pe împărat de cele întâmplate în Magnezia, iar Sever, auzind acestea, s-a umplut de mânie si a trimis trei sute de ostaşi care să-l prindă şi să-l tortureze pe Sf. Haralambie, care avea atunci 113 ani.

A fost bătut cu piroane de fier ascuţite, i s-au înfipt ţepuşe în piept, a fost ars. dar din toate acestea a rămas nevătămat. Multă lume s-a întors atunci la Hristos văzând minunile ce se întâmplau cu Sfinţitul Mucenic. Chiar şi fiica împăratului, Galinia, s-a lepădat de închinarea la idoli şi a început şa slujească lui Hristos. în cele din urmă, după ce a fost pentru mulţi pilda de curaj si credinţă, Sf. Haralambie  şi-a încredinţai sufletul în mâinile Celui pe Care L-a slujit toata viaţa.