Sfântul Mucenic Ermie

Sfântul Mucenic Ermie a fost soldat în armata imperială în timpul lui Antonin (138-161). Când a început prigoana împotriva creştinilor a numit responsabil pentru găsirea şi pedepsirea creştinilor pe un oarecare Sebastian. Ermia, care ajunsese la vârsa înţelepciunii desăvârşite l-a certat pe Sebastian pentru faptele sale iar acesta neputând să-l învingă cu vorba l-a aruncat într-un cuptor încins. După trei zile când a deschis cuptorul Sfântul Ermie stătea nevătămat cântând psalmi şi aducând slavă lui Dumnezeu. L-au aruncat apoi în ulei încins dar acesta era pentru sfântul ca roua dimineţii, i-au turnat oţet şi fiere pe gât dar el vorbea despre dulceaţa lui Hristos.  Atunci i-au scos ochii şi l-au spânzurat cu capul în jos şi a rămas aşa trei zile iar sângele îi curgea pe nas. Dar când s-au întors să dea jos leşul, sfântul era viu şi cânta rugăciuni de mulţumire lui Hristos. Ostaşii care au venit şi au văzut asta pe loc au orbit. Pentru că s-au speriat tare şi au început să se văicărească sfântul i-a tămăduit iar ei s-au întors la guvernatorul Sebastian şi i-au povestit prin ce au trecut. Sebastian atunci s-a înfuriat şi a dat ordin ca sfântul să fie jupuit de viu, dar nici asta nu l-a împiedicat să se mai roage, aşa că guvernatorul orbit de furie precum un taur a luat cuţitul şi el însuşi i-a tăiat capul martirului lui Hristos. Nişte creştini tăinuiţi au recuperat sfintele lui moaşte şi le-au dus în Capadocia unde pe mulţi a vindecat dintre cei care au venit la el şi s-au rugat să le fie mijlocitor înaintea Împăratului Ceresc.