Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk

Cel întru sfinți părintele nostru Tihon din Zadonsk (1724-1783) este un episcop și teolog important în Biserica Ortodoxă Rusă, unde este supranumit Hrisostomul Rusiei. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 13 august, iar aflarea moaștelor sale este prăznuită la 14 mai.

Sfântul Tihon din Zadonsk s-a născut în anul 1724 în Rusia, din părinți creștini. A primit la naștere numele de Timotei. Din cauza morții tatălui său, diaconul Savelie Chirilov, familia a pierdut susținerea materială. Acesta a fost motivul pentru care Domnica, mama sa, era la un pas de a-l da pe Tihon spre creștere unui vizitiu. A absolvit seminarul în anul 1754, într-o vreme în care teologia scolastică era la modă. A fost profesor de retorică în seminar, din anul 1754 până în 1758, anul când a intrat în monahism, primind numele de Tihon. A devenit arhimandrit și egumen al Mânăstirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile și din 1763 episcop de Voronej și Eletk pentru vreme de patru ani și jumătate. În această calitate, a luptat împotriva ereticilor, păgânismului, a dezvoltat învățământul din zona în care păstorea și s-a îngrijit să aibă în eparhia sa preoți competenți. A decis să se retragă în singurătate în anul 1769, la Mânăstirea Bogoroditk din Zadonsk. Aici, s-a adâncit în rugăciune și viață ascetică, încât de multe ori a fost văzut cu chipul strălucind, în extaz duhovnicesc. Sfântul Tihon de Zadonsk a trecut la cele veșnice pe 13 august 1783. A fost înmormântat într-o criptă de sub altarul Mânăstirii Bogoroditk. A fost trecut în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, în data de 25 mai 1861.

Sfântul Tihon din Zadonsk: Mărul stricat

 Vezi un măr frumos pe dinafară, însă pe dinăuntru putregăit şi urât mirositor. Asemenea sunt şi mulţi dintre oameni: pe dinafară se mândresc şi se laudă cu nobleţea lor, dar înlăuntru, în sufletele lor, sunt putrezi şi plini de duhoare; pe dinafară îi stăpânesc pe alţii, poruncind unora dintre ei, iar lăuntric slujesc cu sufletul patimilor şi poftelor lor şi, de fapt, sunt robi acestora, fiind cu mult mai prejos chiar decât slugile lor. Căci mai bine este să slujeşti omului decât poftelor tale şi păcatului, întrucât omul este făptura lui Dumnezeu, iar păcatul este lucrarea diavolului. Aşa sunt cei care se numesc stăpâni, însă îngăduie să domnească asupra lor mânia, răutatea, mamona, iubirea de argint, mândria, nedreptatea, invidia, desfrânarea, necurăţia, lăcomia pântecului şi alţi tirani scârbavnici. De aceea zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „De este cineva bogat şi de neam ales, dacă e robit de păcat, e mai nemernic decât toţi ticăloşii” (Omilia a noua la întâia Epistolă către Corinteni). Întocmai se aseamănă cu mărul cel frumos pe dinafară şi putregăit pe dinăuntru toţi acei creştini care pe dinafară se arată buni, iar înlăuntrul lor sunt plini de ură, de răutate şi de toată duhoarea şi stricăciunea, lucru care este o vădită făţărnicie şi viclenie.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 106.)