Petru Movilă s-a născut în vestita familie domnitoare a movileştilor, în oraşul Suceava, la 21 decembrie 1596, primind din botez numele Petru (poate după cel al bunicului sau, Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare si Sfânt). Tatăl său era Simion Movilă, domn în Tara Românească şi apoi în Moldova, iar mama sa – Marghita, care spre sfârşitul vieţii se călugăreşte luând numele de Melania. Un frate al tatălui său, Ieremia era domn în Moldova în perioada naşterii sale, iar altul Gheorghe era mitropolitul tarii. Dintre fraţii săi, trei vor ajunge domni, pentru scurtă vreme în Moldova sau Ţara Românească. Familia movileştilor a ctitorit si mănăstirea Suceviţa, ultima din şirul celor ale căror biserici sunt împodobite cu picturi exterioare. În anul 1627 Petru Movilă a intrat în Lavra Pecersca A fost hirotonit preot ieromonah, apoi arhimandrit şi egumen al acestui sfânt aşezământ monahal. În anul 1633 a fost ales „arhiepiscop si mitropolit al Kievului, Haliciului şi a toata Rusia Mica” (Ucraina). A înfiinţat şcoli, a tipărit cărţi, a restaurat biserici. A scris Mărturisirea Ortodoxa, un Catehism, cu 261 de întrebări si răspunsuri, în care erau prezentate cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea. Pentru aprobarea ei s-a convocat un Sinod la Kiev, apoi unul la Iaşi . După ce a fost aprobată de sinodali, Mărturisirea a fost trimisă spre aprobare şi Patriarhiei din Constantinopol. În martie 1643, Sinodul patriarhal, în frunte cu patriarhul Partenie I a aprobat-o, ea devenind de atunci Marturisirea Ortodoxă a Bisericii soborniceşti si apostoleşti a Răsăritului. După aprobarea sa şi de ceilalţi patriarhi răsăriteni, ea a fost publicată în mai multe ediţii şi în diferite limbi de-a lungul timpului. Cu toate că a trăit departe de ţară, mitropolitul Petru Movila, nu a uitat de neamul din care făcea parte. Cu ajutorul său, mitropolitul Varlaam înfiinţează prima tipografie în Moldova, cu meşteri tipografi trimişi de el de la Kiev. Cu profesori trimişi tot de Petru Movilă, este înfiinţat, în 1640 Colegiul de la Iaşi. A sprijinit de asemenea, şi pe domnitorul Matei Basarab şi pe mitropolitul Teofil, din Ţara Românească, cărora le-a trimis meşteri tipografi şi profesori pentru şcolile înfiinţate aici. După o păstorire de 13 ani plina de realizări, fiind în vârsta de 50 de ani, mitropolitul Petru Movila a trecut la cele veşnice în ziua de 22 decembrie 1646. A fost îngropat cu mare cinste în biserica mare a mănăstirii Lavra Pecerska din Kiev. Toata averea sa a lăsat-o pentru restaurarea unor biserici şi înfiinţarea de noi şcoli. Pentru toate cele prezentate mai sus şi pentru multe altele necuprinse în aceasta scurtă prezentare a vieţii sale, în şedinţa din 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a hotărât cinstirea sa ca sfânt. De atunci, el este prăznuit în fiecare an în ziua morţii sale, 22 decembrie.
