Sfântul ierarh Leontie de la Rădăuţi

Sfântul Ierah Leontie s-a născut din pă­rinţi creştini in oraşul Rădăuţi la începutul secolului al XlV-lea. Mergând cu părinţii săi la biserică a fost cuprins de o mare dragoste faţă de casa lui Dum­nezeu, unde mai apoi mergea zilnic şi asculta cu toată luarea aminte întreaga slujbă. Părinţii din obştea catedralei văzându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, l-au pri­mit în obştea lor, unde fericitul Leontie arăta râvnă şi smerenie. Pentru viaţa lui duhovnicească a fost călugărit primind numele de Lavrentie. Luând binecuvântare de la stareţul obştei s-a îndreptat către un loc sihăstresc, nu de­parte de Putna, unde erau câţiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, losif Muşat, aflând de această vatră sihăstrească cu rânduială prea frumoasă a mers şi a sfinţit bi­serica acelui schit şi odată cu aceasta a hirotonit în preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen. Aici, în această cuvioasă obşte, vine să se nevoiască şi cuviosul Daniil Sihastrul sub povaţa părintelui său duhov­nicesc Lavrentie. Înfiinţându-se scaun episcopal la Rădăuţi, în timpul lui Alexandru cel Bun, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie de ie­rarh. Arhiereu fiind nu a încetat nici o clipă nevoinţele sihăstreşti, în chilia sălaşului său episcopal. A sfin­ţit biserici şi a hirotonit preoţi şi diaconi pentru toate bise­ricile unde era trebuinţă, veghind la păstrarea rânduielilor canonice. După ani mulţi de arhipăstorie, s-a reîntors la mănăstirea sa, Laura. Aici a cerut să i se dea schima cea mare primind numele de Leontie nevoindu-se zi de zi şi ducând cu ade­vărat viaţă de înger în trup. Cunoscându-şi dinainte sfârşitul vieţii sale pământeşti a chemat întreg soborul pentru a le da ultimele sale poveţe părinteşti, a rânduit ca egumen al acestei sfinte mănăs­tiri pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul Danii! Si­hastrul şi binecuvântându-l a adormit în Domnul întru nă­dejdea învierii şi a vieţii veşnice. În anul 1639, racla cu sfintele moaşte au fost ascunse din calea năvălitorilor, fără să se ştie până astăzi locul. Amintirea faptelor sale minunate a rămas până astăzi. Satul Laura, unde a fost mănăstirea în care s-a nevoit sfântul Leontie pe când era egumenul mănăstirii, înainte de a fi chemat la treapta arhieriei, îi poartă numele; acest nume de Laura era tocmai numele acelei mă­năstiri.

Cu rugăciunile sfântului ierarh Leontie, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluieşte-ne pe noi. Amin.