Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul

Sfântul Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749 în oraşul Naxos, situat în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Până la intrarea în monahism, s-a numit Nicolae Kallivurtzis. La vârsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru a deprinde învăţătura dascălului Ierotei. Aici a învăţat latina şi franceza, devenind un bun cunoscător al Sfintilor Parinti, al aghiografiei şi sfintelor canoane. În anul 1770, după terminarea studiilor, Nicolae se întoarce la Naxos, unde mitropolitul Antimos îil angajează secretar. La 26 de ani, după câteva vizite în Sfântul Munte, intră în monahism, la Mănăstirea Dionisiu.

După doi ani de ascultare, este tuns rasofor şi primeşte numele de Nicodim. Episcopul Macarie al Corintului îi va cere să corecteaze şi să pregătească pentru tipar „Filocalia”. Este tipărită  în anul 1782, în Veneţia. Numărul de autori patristici cuprinşi în colecţie este de 36 şi acoperă o perioadă de unsprezece secole: IV-XV. Tot la cerearea acestuia revizuieşte şi Everghetinosul şi Despre Împărtăşania necontenită. Datorită dorinţei de a se dărui total rugăciunii în linişte, Sfântul Nicodim Aghioritul părăseşte Manastirea Dionisiu şi se retarge într-o chilie aproape de Haries.

Doreste să intre în obştea Cuviosului Paisie Velicikovski, însă, nu reuşeşte să ajungă în Moldova din cauza unei furtuni. Dumnezeu avea alt plan cu el  şi merge să vieşuiască într-o chilie din Capsala, din zona pustnicească între Karies şi Mănăstirea Pantocrator, unde va copia multe manuscrise. Apoi se retrage într-o insulă aproape pustie lângă Eubeea, în anul 1782. Aici, la cererea vărului său, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfântul Nicodim a scris „Manualul sfaturilor bune”, sau „Paza celor cinci simţiri”. El iînvaţă cum se poate dezrobi mintea de înlanţuirea plăcerilor simţurilor, pentru a-i permite înălţarea prin rugaciunea inimii la cugetările duhovniceşti ale contemplaţiei. Revine în Sfântul Munte şi i se încredinţează traducerea şi editarea operelor complete ale Sfântului Simeon Noul Teolog.

A redactat şi un „Îndreptar de spovedanie” care este folosit regulat în Biserica Greacă de azi. El a publicat, de asemenea, două opere adaptate dupa vestitele cărţi duhovniceşi din Apus, adică „Războiul nevăzut” de Lorenzo Scuppoli (1589) şi „Deprinderi duhovniceşti”, care au cunoscut până în zilele noastre un mare ecou. Ieromonahul Agapie din Peloponez i-a propus Sfântului Nicodim să traducă o antologie a Sfintelor Canoane. După doi ani de muncă a terminat această operă, pe care a numit-o „Pidalion”.

Această lucrare a fost editată prima dată la Leipzig, în anul 1800, însoţită de binecuvântarea sfântului sinod şi a patriarhului ecumenic. În lb. română a apărut  tradus  în  anul  1844  la  Măn. Neamţ