Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul
Cuviosul Maxim Mărturisitorul s-a născut într-o familie de aristocrați din jurul capitalei Imperiului Roman de Răsărit, în jurul anului 580. În timpul împăratului Heraclie (610-641), în 610, a ocupat pentru trei ani funcția de secretar la curtea imperială, iar în jurul anului 614 a părăsit curtea imperială și a intrat în Mănăstirea Chrysopolis, în apropiere de Constantinopol. Din cauza invaziei persane din 614, a plecat în Africa, unde l-a cunoscut pe Sofronie, viitorul patriarh de Ierusalim, care începuse în Cartagina lupta împotriva ereziilor monoteliste și monoenergiste, apărute de ceva timp în Imperiu. În această perioadă, Maxim studiază și își aprofundează cunoștințele teologice, citind operele hristologice ale Sfântului Grigorie Teologul sau ale Sfântului Dionisie Pseudo-Areopagitul. În această perioadă, Sfântul Maxim a scris primele sale opere teologice. În perioada în care a stat în Cartagina, erezia monotelistă a luat amploare. Susținută de împăratul Heraclie și de alți oameni politici din Constantinopol ca o formulă de împăcare cu grupările necalcedoniene, erezia fusese îmbrățișată chiar și de patriarhul Sergie I și de succesorul acestuia, Pyrrhus, fost stareț la Mănăstirea Chrysopolis, după plecarea lui Maxim. Exilat în Africa, patriarhul Pyrrhus a fost provocat de Maxim Mărturisitorul la o discuție teologică, prin care sfântul urmărea să-l convingă pe patriarh de greșeala pe care o făcea când susținea că Mântuitorul a avut o singură voință și o singură lucrare. Se spune că la discuție au participat mulți episcopi africani, iar iscusința și elocința lui Maxim i-au convins pe toți că în Hristos există două voințe și două lucrări corespunzătoare celor două firi, omenească și dumnezeiască, unite în același ipostas. Maxim și Pyrrhus au plecat după puțin timp la Roma, unde noul papă, Martin I, a convocat un sinod în Biserica Lateran, în 649, pentru a condamna monotelismul. Au participat 105 episcopi care au semnat actul sinodal. În 653, la ordinul noului împărat Constans II, susținător al monoteismului, Sfântul Maxim a fost arestat și trimis în exil în Tracia. Papa Martin I a fost arestat și el fără a fi judecat, dar a murit în drumul spre Constantinopol. După câțiva ani de exil, Maxim a fost readus la Constantinopol și întemnițat acolo. Se păstrează tradiția conform căreia, cu puțin timp înainte de moartea sa, sfântul a văzut cum ardeau trei lumânări deasupra mormântului său. A trecut la Domnul pe 13 august 662, luptând până la sfârșit pentru adevărurile doctrinare ale Bisericii. Monotelismul a fost condamnat la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol din 680-681. După aceasta au fost posibile și aducerea moaștelor sfântului de la Lazica la Chrysopolis, unde a fost egumen, dar și stabilirea datei de 21 ianuarie pentru a-l cinsti, întrucât data de 13 august era foarte aproape de cea a praznicului Schimbării la Față. Sfântul Maxim Mărturisitorul rămâne, astfel, unul dintre cei mai mari teologi răsăriteni. Prin înțelepciunea sa, prin lupta sa împotriva ereziilor hristologice, prin sfințenia vieții sale și mai ales prin operele sale teologice rămase ca odoare de preț în vistieria Bisericii, Maxim Mărturisitorul a rămas până în zilele noastre model de monah și de teolog, fiind cunoscut drept sfântul care a apărat învățătura despre Hristos.
