Sfântul Alexie
Sfantul Alexie a fost singurul copil al dregatorului Eufimian. Cu cat inainta in viata, cu atat crestea in sufletul lui si dorinta nemurii si a vietii vesnice. Toate bunatatile pamantesti i se pareau lucruri de nimic.
Eufimian l-a cununat pe Alexie cu o fecioara incuviintata, dar impotriva vointei tanarului. De aceea, chiar din seara nuntii, Alexie a parasit in taina nu doar legatura pe care nu a dorit-o, ci si casa parintilor sai. A fugit la biserica din Edesa, unde a stat 18 ani, imbracat saracacios si hranindu-se din mila celor care veneau la biserica. Cand s-a facut cunoscut celorlalti ca este un om al lui Dumnezeu, el s-a inspaimantat de lauda oamenilor ca de o primejdie de moarte, si in taina a plecat spre Tarsul Ciliciei. Insa, corabia cu care calatorea a naufragiat, a fost luata de vanturi si purtata pe ape pana la Roma, locul nasterii sale. Sfantul Alexie a vazut in aceasta intamplare mana lui Dumnezeu, si astfel a hotarat sa mearga la casa tatalui sau si acolo, sub chip de strain, sa-si petreaca in continuare cu pocainta cealalta vreme a vietii sale. Ajuns in casa parintilor, nemaifiind cunoscut de nimeni, a fost luat in deradere si batjocorit de servitori.
Cand i s-a apropiat sfarsitul, el a alcatuit o scrisoare, a strans-o in mana, si intinzandu-se, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu in ziua de 17 martie. Dupa o descoperire dumnezeiasca in Biserica celor Doisprezece Apostoli, imparatul si patriarhul au primit porunca de a-l cauta pe “omul lui Dumnezeu”. La scurt timp, s-a descoperit ca acest “om al lui Dumnezeu” era fiul lui Eufimian, care traise ca un cersator in curtea acestuia, timp de saptesprezece ani.
Imparatul a citit scrisoarea cu voce tare si toti au fost cuprinsi de spaima. La atingerea de sfintele sale moaste bolnavii se vindecau, caci din trupul lui izvora un mir bine-mirositor.
Trupul Cuviosului Alexie a fost ingropat cu cinste in Biserica “Sfantul Apostol Petru”.
