Sfânta Muceniță Tatiana

Aceasta sfânta muceniță a trăit pe vremea împăratului Alexandru Sever, in secolul al treilea. Refuza sa se căsătoreasca, alegând sa rămână pura si sa trăiască in numele Domnului nostru Iisus Hristos. Datorita vieții sale exemplare, este inclusa in rândul diaconițelor de la Biserica din Roma, in ciuda vârstei sale fragede, 15 ani. Este dusa in templul zeului Apolo pentru a aduce jertfa in numele acestuia. Totuși, Tatiana in loc de a-l cinsti pe acesta, se ruga la Mântuitor. Iar in urma rugăciunilor sale, pământul se cutremura iar statuile zeului si o buna parte a templului au căzut ca secerate. Intr-o alta zi sfânta este dusa la templul zeiței Artemis, pentru a ii aduce jertfa si acesteia. Conform tradiției, templul a fost cuprins de flăcări când mucenița se apropie de el deoarece, in urma rugăciunii pe care abia o terminase, fulgere au coborât din cer. La foarte multe chinuri a fost supusa sfânta muceniță pentru simplul fapt ca își mărturisi credința in Mântuitorul nostru, nefiindu-i frica sa spună faptul ca este creștină. Este aruncata in foc, in ghearele fiarelor sălbatice, este biciuita si ii sunt scoși ochii. Totuși, Tatiana rămâne neclintita in credința ei, refuzând sa se închine la idoli. Astfel, judecătorul hotărî sa fie tăiat capul Sfintei Tatiana. Capul Sfintei Tatiana poate fi văzut la Catedrala mitropolitana din Craiova, in racla in care se găsesc si moaștele Sfântului Ierarh Nifon, patriarh al Constantinopolului si ale Sfinților Mucenici Serghie si Vah. Odată ce Constantinopolul este cucerit de otomani in anul 1453, pe vremea domnitorului Neagoe Basarab, Craioveneștii aduc capul Sfintei si moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea. Mai mult, după reorganizarea Mitropoliei Olteniei, dintre anii 1950 si 1955, capul Sfintei Mucenițe Tatiana va fi dus intr-o prima faza la Episcopia Râmnicului iar mai apoi la Catedrala mitropolitana Sfântul Dimitrie din Craiova.