SARBATOARE | Crestinii ortodocsi il sarbatoresc astazi pe Sfantul Dimitrie cel Nou
Sfantul Dimitrie cel Nou s-a nascut in Basarabi, un sat din Bulgaria, in secolul al XIII-lea. A intrat de tanar intr-o manastire prezenta intr-o pestera apropiata locurilor natale. Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: “Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui”. Parintii merg la locul indicat in vis, langa raul Lom si gasesc trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.
Moastele Sfantului Dimitrie au fost asezate in biserica din Basarabi. Au ramas aici pana in anul 1774, cand generalul rus Petru Saltacov le daruieste lui Hagi Dimitrie, un negustor de origine macedoromana. Precizam ca generalul avea de gand sa le duca in Rusia, dar la insistentele boierului Hagi Dimitrie, le-a lasat inchinatorilor de aici. Ele au fost asezate cu cinste in actuala Catedrala patriarhala din Bucuresti, pe 13 iulie 1774, sub pastorirea mitropolitului Grigorie al II-lea (1760-1787), in timpul ocupatiei rusesti a Tarii Romanesti (1769-1774).
Sfantul Dimitrie cel Nou, ocrotitor al Bucurestilor
Sfantul Dimitrie cel Nou a fost proclamat ocrotitor al Bucurestilor in anul 1792, in vremea mitropolitului Filaret al II-lea (1792-1793). Datorita cinstirii sale, patriarhul Justinian Marina propune Sfantului Sinod generalizarea cultului sau in Biserica Ortodoxa Romana. Proclamarea canonizarii Sfantului Dimitrie a avut loc in 1955 si a primit ca zi de praznuire data de 27 octombrie.
Mentionam ca in trecut exista obiceiul ca hramul bisericii in jurul careia se desfasura viata orasului sa devina patronul acestuia. Asa se face ca in secolul al XVI-lea, Bucurestiul are ca ocrotitor pe Maica Domnului, datorita hramului pe care il purta biserica “pazarului” (Bazarul sau targul orasului) de langa Curtea domneasca, distrusa de turci la 1595.
Mai tarziu, din anul 1659, cand are loc mutarea resedintei Domnului tarii de la Targoviste la Bucuresti, centrul devine Curtea Domneasca (Curtea Veche). Si cum biserica acestei curti domnesti avea hramul “Buna Vestire”, in secolul al XVII lea, sarbatoarea orasului este Buna Vestire.
In secolul al XVIII lea, Bucurestiul ii are ca ocrotitori pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, datorita faptului ca biserica manastirii lui Constantin Voda Serban, devenita la 1668 catedrala si resedinta a Mitropoliei Tarii Romanesti, avea hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena.
Dupa ce moastele Sfantului Cuvios Dimitrie au fost asezate in Catedrala Mitropoliei, in anul 1774, ocrotitorul Bucurestilor devine Sfantul Dimitrie cel Nou.
Minunile Sfantului Dimitrie cel Nou
Din anul sosirii sale in tara noastra, Sfantul Dimitrie a raspuns neincetat nevoilor omenesti. A pus capat epidemiei de ciuma in 1815, cand s-a facut procesiune cu moastele sale la cererea domnitorului Caragea. In anul 1827, sub domnia lui Grigore Ghica, a inlaturat seceta ce se abatuse asupra orasului, dupa ce moastele sale au fost scoase pe strazile din Bucuresti. Iar in 1831, dupa o alta procesiune, a oprit in chip minunat holera.
Din minunile savarsite la racla Sfantului Dimitrie amintim marturia parintelui Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhala: “In 1989, in urma slujbei Sfantului Maslu, un credincios pe care eu l-am vazut de mai multe ori participand la aceasta Sfanta Taina si la celelalte slujbe ale Bisericii ramanea intotdeauna ultimul de se inchina. Si, intr-una din zile, la fel procedand, a urcat la racla sfintelor moaste (dar de ce ramanea ultimul sa se inchine? – pentru ca umbla cu carje), si-a asezat carjele, ca de obicei, ca sa si le poata lua dupa rugaciune, dupa ingenuncherea pe care o putea face el acolo in felul lui, si minunea s-a intamplat: s-a ridicat, s-a inchinat, a coborat treptele, n-a realizat pe moment ca el de fapt isi uitase carjele si de-abia dupa ce a coborat Dealul Patriarhiei si-a dat seama de miracolul, de minunea intamplata. S-a intors inapoi plangand si multumind cu lacrimi in ochi, lui Dumnezeu si Sfantului Dimitrie”.
Minuni se petrec si in prezent. Fiecaruia dintre noi ii raspunde Sfantul Dimitire. Rugati-va si veti simti darurile pe care Dumnezeu le trimite prin Sfantul Cuvios Dimitrie.
