Pentru cele mai multe comunități rurale din nordul Moldovei, sărăcia extremă, viciile și abuzurile sunt la ordinea zilei. Fără nicio perspectivă și fără șansa de a evada din acest cerc vicios, sute de români de la sat ajung să perpetueze o adevărată dramă socială.
Județul Botoșani este considerat unul dintre cele mai sărace din România, comunitățile rurale fiind cele mai afectate de acest flagel care atrage după sine alte complicații de natură socială. Sute de localnici ajung să fie prinși într-un adevărat vârtej al pauperității, viciilor și abuzurilor, din care le este tot mai greu să iasă. Specialiștii spun că este o problemă reală care poate afecta mai ales generațiile viitoare, perpetuând aceste realități crunte, potrivit adevarul.ro
„Mulți se complac în situația pe care o au”
Nicolae are 33 de ani și trăiește în zona Todireniului. Trăiește în concubinaj cu o tânără din sat și are deja trei copii. S-a născut într-o familie săracă și a luat viața în piept de la o vârstă fragedă. Tot traiulde până acum și l-a dus în dărăpănături de chirpici. De școală nici nu poate fi vorba, abia a reușit să facă șase clase. Trebuia să muncească cot la cot cu frații și părinții pentru a putea supraviețui.
„Eu m-aș fi dus la școală. Îmi plăcea matematica. Da’ cine umplea burta? Du-te la câmp cu ziua, du-te cu vacile la cireadă. Și tot așa. Și până la urmă, tot sărac am rămas. Mi-am găsit și eu fata asta, am vrut să ne luăm, dar cu ce bani?”, spune tânărul.
În plus, fără școală, este nevoit să se întrețină la fel ca părinții săi, din munca cu ziua. S-a obișnuit până și cu sărăcia.
„Eu deja nu mai sufăr că sunt sărac. Așa au făcut ai mei, așa fac și eu, munca cu ziua. M-aș duce eu să muncesc și altceva, dar nu am școală”, adaugă Nicolae.
În aceeași situație sunt și alți tineri din mai toate comunele botoșănene. Reprezentanții compartimentelor de asistență socială spun că mulți dintre cei care s-au obișnuit deja cu sărăcia au ajuns să se complacă și nici măcar nu mai încearcă să iasă din propria mizerie.
De multe ori, este o distanță mare față de oraș, dar ar putea exista condiții pentru navetă în zonele urbane. Mulți însă ajung să se complacă în situația pe care o au. Nu sunt deschiși să meargă către oraș, să facă navetă, să încerce altceva. Și cu cei de la AJOFM am încercat mai multe acțiuni prin care să beneficieze de calificări, să găsească loc de muncă, măcar necalificați, să aibă un venit, dar ei tot da, da…și nu mai merg. Preferă să stea așa”, spune Elena Vechiu, asistent social în comuna Dobârceni.
Viciile merg mână în mână cu sărăcia
În mod paradoxal, sărăcia lucie nu are rolul de a mobiliza aceste comunități paupere, așa cum arată și asistentul social, ci mai degrabă îi aruncă pe cei nevoiași într-un adevărat cerc vicios. Realitatea crudă, constatată și de edilii din mediul rural, este că o parte a celor care trăiesc în sărăcie își îneacă amarul în alcool, care, la rândul său, le adâncește sărăcia, iar algoritmul continuă până la ruinarea totală.
„Din păcate, în multe cazuri, viciile și sărăcia merg mână în mână. Crede că uită de necazuri dacă pune mâna pe băutură. Lucrurile se complică însă și mai mult”, spune Dumitru Chelaru, primarul din comuna Pomârla.
De altfel, această combinație de sărăcie cu alcool se dovedește a fi o adevărată dramă în mediul rural.
„Sunt persoane care pe lângă sărăcie încep să aibă vicii, adică mai ales consum de alcool. Și de acolo încep și problemele în familie, cu copii, certuri, și alte și alte probleme. Ei nu înțeleg că-și fac rău cu mâna lor”, spune asistentul social din Dobârceni.
