Cuburile de gheaţă sunt cea mai populară soluţie de a păstra băuturile reci, în special în lunile călduroase de vară.
Puţini dintre noi ştiu însă la ce riscuri se expun atunci când le folosesc.
Iată cât de periculoase sunt, de fapt, cuburile de gheaţă.
Surse de bacterii
În general, în ţările dezvoltate, autorităţile reglementează calitatea apei potabile, stabilind un număr maxim admis de bacterii la fiecare centimetru cub, precum şi anumiţi parametri chimici şi microbiologici. Astfel, cuburile de gheaţă produse cu apă de la robinet ar trebui să fie sigure pentru consum, relatează Huffington Post.
Din păcate însă, aparatele de refrigerare individuale nu sunt controlate, astfel că apa poate să fie contaminată în timpul procesului de îngheţare.
Un studiu realizat pe automatele de gheaţă de la restaurantele din Las Vegas, Statele Unite, a arătat că 33.3% dintre mostrele obţinute depăşeau reglementările EPA (n.r. Environmental Protection Agency, agenţia de protecţie a mediului, în limba engleză) privind numărul de bacterii heterotrofe şi 72.2% prezentau urme posibile de bacterii coliforme.
Din păcate, acest lucru înseamnă că, probabil, şi alte alimente din restaurante prezintă aceleaşi caracteristici şi chiar dacă nu, riscul ca acestea să devină contaminate în contact cu gheaţa este unul crescut, spune Pritish Tosh, medic de boli infecţioase şi cercetător la Mayo Clinic.
Gheaţă cu mucegai
Martin Bucknavage, asociat al departamentului de ştiinţă alimentară din cadrul Universităţii Pennsylvania, spune că mucegaiul este probabil principalul vinovat în cazul contaminării gheţii. Din păcate, acesta se găseşte frecvent în maşinile de gheaţă din restaurante şi, uneori, apare şi în frigiderele şi congelatoarele din gospodării.
Temperatura scăzută din congelatoare împiedică, de obicei, dezvoltarea acestuia, dar problemele apar atunci când aparatele sunt oprite şi pornite în mod frecvent. “Dacă maşina de făcut gheaţă ori frigiderul dumneavoastră încetează să funcţioneze pentru o vreme, curăţarea acestora este necesară înaintea folosirii”, spune Bucknavage.
Alte surse de contaminare
Dacă folosiţi un cleşte pentru gheaţă fără a vă spăla pe mâini şi îl puneţi apoi la loc în frapieră, cuburile pot fi contaminate cu bacteriile care se află deja pe mâini ori pe cleşte. La fel, dacă scoateţi gheaţa din tavă cu mâinile goale, fără a vă spăla, cuburile şi băutura pot fi contaminate. Acest lucru poate să cauzeze probleme serioase de sănătate sau chiar moartea, aşa cum s-a întâmplat în cazul unui băiat de 15 ani din Statele Unite.
“Cei mai mulţi nu realizează riscul la care se expun. [gheaţa contaminată] nu miroase diferit, nu arată diferit, bacteriile sunt microscopice. Nici nu ai şti ce s-a întâmplat”, spune Debra Huffman, microbiolog la Universitatea din South Florida.
Un studiu realizat în 49 de restaurante, baruri şi hoteluri din Chicago, în anul 2007, a arătat că în 20% dintre acestea gheaţa era contaminată cu un număr mare de bacterii fecale coliforme.
“Cleştii pentru gheaţă trebuie curăţaţi, la fel ca orice altă ustensilă de bucătărie. Iar cuburile nu trebuie scoase cu mâinile goale din maşina de făcut gheaţă, pentru că acestea sunt o potenţială sursă de bacterii”, spune Bucknavage.
Deşi prezenţa acestor contaminanţi este neliniştitoare pentru cei mai mulţi dintre noi, riscurile de sănătate pe care le exercită asupra unui sistem imunitar sănătos sunt relativ reduse. Atât Pritish Tosh cât şi Martin Bucknavage spun că, deşi ocazional unii viruşi mortali se transmit prin intermediul gheţii, aceste situaţii sunt extrem de rare. Ca măsuri de precauţie, aceştia recomandă curăţarea frecventă a aparatelor de refrigerare şi a ustensilelor de bucătărie, precum şi evitarea barurilor şi a restaurantelor care par murdare, pentru că, probabil, în astfel de locuri normele de igienă nu sunt respectate.
Incursiune în istoria gheţii
Gheaţa a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru conservarea alimentelor perisabile dar şi pentru răcirea aerului şi a băuturilor. Până la inventarea aparatelor mecanice de refrigerare însă, gheaţa era recoltată în timpul iernii, din râurile şi lacurile îngheţate, ori de pe munţii înalţi şi păstrată, apoi, tot timpul anului, în construcţii speciale, de regulă subterane.
Un astfel de depozit a fost construit în Mesopotamia acum aproape 4.000 de ani, conform unei tablete cuneiforme. Ulterior, chinezii, cu o mie de ani înaintea erei noastre, macedonenii conduşi de Alexandru cel Mare ori romanii, în vremea Imperiului, au folosit această metodă, dar gheaţa a devenit cu adevărat populară abia la începutul secolului al XIX-lea. Până atunci, conservarea alimentelor şi răcirea băuturilor şi a preparatelor în acest fel, practici dificile şi costisitoare, erau rezervate doar celor bogaţi şi puternici.
Apoi, omul de afaceri american Frederic Tudor a început să recolteze gheaţă de pe lacurile din apropierea oraşului Boston şi să o exporte către insulele din Caraibe şi chiar Europa sau America de Sud. Printre clienţii săi nu se regăseau doar cei din elita societăţii ci şi patronii noilor afaceri cu peşte, lactate ori băuturi alcoolice, care apăruseră în marile oraşe. Cererea de gheaţă a dus la creşterea concurenţei şi la apariţia altor companii asemănătoare astfel că, până la jumătatea secolului al XIX-lea, produsul se regăsea deja în cele mai multe dintre casele din mediul urban.
Ulterior, frigiderele electrice au introdus gheaţa artificială, care poate fi produsă acasă, în orice anotimp, eliminând nevoia recoltării acesteia de pe lacurile şi râurile îngheţate şi a livrării până la client. În prezent, aparatele frigorifice capabile să îngheţe apa se regăsesc în marea majoritate a locuinţelor şi din ce în ce mai mulţi oameni se folosesc de cuburile de gheaţă pentru a-şi păstra băuturile reci.
Sursa: Mediafax
