SANATATE | Ridichile – o comoară terapeutică

Ridichile negre, cunoscute in AYURVEDA sub numele de mulaka, precum si ridichile de luna, sunt folosite in scop medicinal, culinar dar si ritualic de mii de ani. Cele doua specii cultivate in prezent in Romania sunt Raphanus sativus convar. niger – ridichile negre, de iarna, si Raphanus sativus convar. sativus – ridichile de luna.

Ridichea in Ayurveda

In India este cultivata mai ales in regiunile Uttar Pradesh, Punjab, Maharashtra si Gujarat. In Ayurveda este numita si Laghu-mulaka, Mulakapotika, Visra, Shaleya, Marusambhava. Ridichile sunt folosite pentru tratarea afectiunilor hepatice, biliare si urinare, frunzele verzi in scop diuretic si carminativ, iar semintele ca diuretic, purgativ si expectorant.

Ridichea uscata, sub forma de pulbere este folosita intern pentru tratarea hemoroizilor (numiti arsha in Ayurveda), a tusei (numita kasha), a dizenteriei (numita atisara), a colicilor si tulburarilor urinare. Este de asemenea folosita pentru tratarea dispepsiilor, a tulburarilor biliare si a afectiunilor tractului respirator superior

Farmacopeea Ayurvedica recomanda administrarea sucului extras din toata planta in caz de sinuzite, a sucului de radacina in caz de afectiuni pulmonare, a semintelor in caz de amenoree, tuse si dispnee.

In Garuda Purana, ridichile sunt incluse in grupa alimentelor picante, katuka, care au actiune expectoranta, reduc greutatea excesiva, moleseala si sunt anti-helmintice. Consumate in exces pot produce ameteala, senzatie de arsura etc.

Ridiche inseamna radacina

Numele sanskrit al ridichilor provine din termenul mula care inseamna radacina, aspect cu atat mai interesant cu cat si cuvantul romanesc ridiche are aceeasi origine ca si cuvantul radacina. Mai mult decat atat si in alte limbi numele ridichilor are tot semnificatia de radacina: in franceza ridichile se numesc radis care inseamna tot radacina, in japoneza se numesc daikon care inseamna radacina mare,  in engleza sunt numite radish si inseamna tot radacina, la fel ca si numele lor german care este retich. Cuvantul englez radish se considera ca provine din termenul sanscrit rudhira care inseamna sange. Grecii o considerau o planta magica, consacrata lui Apollo, iar in traditia hindusa este asociata cu Ganesha. Numele latin al ridichilor provine din cuvantul grecesc “raphanis” care inseamna “ceea ce germineaza rapid”.

Speciile de ridichi

Ridichea este o planta anuala sau perena, cu flori albe, violet, roz sau mai rar galbene. Fructele sunt sub forma de pastai mici care pot contine de la 1 sau mai multe seminte, in functie de specie. Radacinile sunt rotunde sau alungite si au o coaja alba, roz, rosie, purpurie sau neagra, in functie de specie.

Este cultivata de atatea secole incat originea sa este greu de identificat. Mai multi autori considera totusi ca provine din China, unde se cunosc multe varietati si sunt folosite in scop culinar toate partile plantei.

Specia salbatica Raphanus raphanistrum creste spontan in tara noastra, pe araturi. Este intalnita in intreaga regiune mediteraneeana, in Spania, Sardinia, Grecia. Ridichile au fost cultivate pe scara larga in Egipt, in vremea faraonilor. Ridichile erau foarte apreciate si in Grecia antica, fiind aduse drept ofranda lui Apollo, in vase de aur.

In China se cultiva mult o anumita specie care nu are o radacina atat de mare ci este folosita mai ales pentru extragerea uleiului gras din seminte, la fel ca si in unele regiuni din India si in Egiptul antic.

In Japonia este o leguma foarte mult folosita, fiind adaugata la aproape orice fel de mancare.

Speciile cu radacina rotunda, roz sau rosie sunt: Raphanus radicula, Raphanus orbiculatus,  Raphanus sativa minor.

Speciile cu radacina alungita, cilindrica, roz sau rosie sunt: Raphanus sativus, Raphanus minor purpureus, Raphanus longus, Raphanus purpureus minor, Raphanus corynthia.

Speciile cu radacina alungita si alba sunt: Raphanus longus, Raphanus alba, Raphanus sativus.

Speciile cu radacina alungita si neagra sunt: Raphanus nigra si Raphanus sive radicula sativa nigra.

Speciile cu radacina rotunda si neagra sunt: Raphanus pyriformis, Raphanus niger.

Extern, cataplasmele din radacina rasa sau zdrobita au o actiune vulnerara, ajutand la vindecarea ranilor si a arsurilor. Sunt utile si celor care sufera de hiperhidroza plantara.

Actiuni terapeutice ale frunzelor de ridiche: Sucul frunzelor tinere este diuretic si laxativ. Planta contine rafanina, un compus cu actiune antibiotica si antifungica. Studiile realizate in aceasta directie au aratat ca rafanina inhiba cresterea stafilococului auriu, a streptococilor, pneumococilor si a lui Escherichia coli. Planta are de asemenea actiune antitumorala datorita glicosinolatilor prezenti in majoritatea legumelor din familia Brassicaceae (varza, conopida, broccoli, varza de Bruxelles, guliile, mustarul, napul etc.).

Actiuni terapeutice ale semintelor de ridiche: sunt carminative, diuretice, expectorante, laxative si stomahice. Se pot administra intern pentru tratarea indigestiei, a balonarilor, a regurgitatiilor acide,  diareei si bronsitelor.

Precautii: nu se recomanda sa fie consumate de cei care sufera de gastrita, ulcer gastric sau duodenal, enterite si alte inflamatii ale tubului digestiv.

Utilizare, doze: suc din planta intreaga: 20-40 ml de 2-3 ori pe zi; suc din ridichi: 15-30 ml de 1-2 ori pe zi; seminte: 1-3 g pe zi.

In caz de litiaza biliara se consuma cate 3 linguri de suc de ridiche neagra, simplu sau amestecat in parti egale cu suc de morcovi, inainte de fiecare masa. Se poate administra pana la 100 ml pe zi. La nevoie se poate creste si pana la 400 ml pe zi, treptat.

Intern se recomanda consumul de cantitati mici de ridichi crude, cantitatile mari producand indigestie. Ridichile de luna sunt mai digerabile daca se consuma impreuna cu frunzele. In general, salata de ridiche neagra rasa se consuma la inceputul mesei, astfel fiind mult mai ulor de tolerat.

Semintele de ridiche se pot folosi exern, similar cu semintele de mustar, sub forma de cataplasme care se mentin 7 minute, pe articulatiile afectate de reumatism.

Extern, cataplasmele cu ridiche neagra rasa sunt utile pentru tratarea pneumoniilor (aplicate pe zona plamanilor – regiunea toracica) si a congestiei hepatice (aplicate pe zona ficatului – zona hipogastrica dreapta).

Alimentatie

Nu doar radacinile pot fi consummate alimentar ci si frunzele tinere, florile, pastaile verzi, semintele si uleiul gras extras din seminte.

Frunzele tinere pot fi consumate crude, amestecate in salate sau gatite. Ele au un gust usor picant si sunt putin paroase si de aceea nu se consuma singure. Salata preparata din frunze tinere de ridichi de luna la care se adauga si ridichile taiate marunt, face ridichile mai usor de digerat.

Inflorescentele tinere pot fi si ele consumate crude sau gatite. Au un gust aromat si seamana cu broccoli.

Semintele pot fi consumate in stare cruda sau germinate. Pentru a obtine germenii semintele se lasa  la inmuiat 12 ore in apa calduta, dupa care se pun la incoltit. Ele vor germina in aproximativ 6 zile. Au un gust picant si sunt foarte bune adaugate la salate. Semintele sunt foarte bogate in proteine.

Un studiu realizat in 2003 in Japonia a aratat ca germenii de ridiche sunt extrem de bogati in substante antioxidante, fiind mai eficienti de 1,8 ori decat acidul ascorbic.

Pastaile tinere pot fi si ele consummate in stare cruda. Cand sunt mature sunt tari si fibroase.

Radacina este cea mai mult folosita in scop culinar. Exista multe varietati de ridichi, cu diverse forme si marimi, cu coaja alba, roz, rosie sau neagra. Toate au insa o aroma picanta, mai mult sau mai putin intensa si un miez alb, zemos.

Cel mai adesea se consuma in salate, date pe razatoarea fina sau taiate in felii subtiri. Mai putin se cunoaste faptul ca ridichile sunt foarte gustoase si fierte in supa (dupa ce au fost rase pe razatoarea mare) sau chiar coapte (dupa ce au fost taiate felii, similar cu cartofii prajiti.

Radacinile de ridiche neagra se pastreaza foarte bine pe timpul iernii, acesta fiind anotimpul cel mai recomandat pentru a fi consumate.

Indeparteaza anumite insecte daunatoare si de aceea se recomanda sa fie cultivate printre rosii, castraveti si morcovi, pe care-i protejeaza astfel de unii daunatori.

Dr. Cristina Cimpean,

Sursa: www.suntsanatos.ro