SANATATE | Clorura de magneziu face minuni

Câteodată organismul nostru își pierde echilibrul și se îmbolnăvește aparent fără o cauza anume. Pare că, în spatele fiecărei boli, cauza stă într-o inflamare. Descoperă cum o substanță, de care nu prea se vorbește, ne poate ajuta în cazuri diverse și diferite între ele – Clorura de Magneziu – MgCl2 – Sare Nigari

Nu știu prin ce conjunctură am cunoscut această sare, prin anul 2009, o perioadă de căutări și incercări pentru mine. Evident, cum este și normal, după o atentă culegere de date și informații, am cumpărat-o în farmacie și am probat efectele consumului de clorura de magneziu. In farmacie am aflat că este foarte utilizată de cei care practică sport în perioada caldă a anului, pentru reintegrarea magneziului pierdut prin transpirație.
Efectele consumului au fost evidente dupa o saptamana. Am devenit mai activa, plina de energie, mai relaxata in general, balonarile abdominale s-au atenuat.

După această încercare, am recomandat-o tatălui meu, care la rândul său, în urma consumului, deja dupa 3 săptămani, a observat diverse efecte destul de evidente: i s-au atenuat problemele digestive la nivel de stomac, tensiunea în limite, dureri de cap mult mai rare și în general o revigorare a tonusului de viată, în special cu mai multă energie în viată de zi cu zi; după această testare, și el a recomandat-o altora și altora.

Unde se găseste 
Sarea Nigari sau clorura de magneziu se găseste în cantităti mari in apa de mare; de exemplu: Marea Mediterană conține 7.5 gr per litru.
Sarea de mare integrală conține cantităti mari de clorura de magneziu, în formă coloidală, motiv pentru care este foarte recomandată utilizarea acesteia în bucătărie.
Pentru noi este mai comod să o găsim în farmacie, iar costul său este derizoriu: 100 gr la aproximativ 7 lei.

Dar la ce este bună această sare și cum influentează procesele din organismul nostru.

In primul rând să analizăm puțin acest element: Magneziul
Magneziul este unul dintre mineralele cu care pământul este cel mai bogat, 2,3 % din scoarța terestră. Este un mineral esențial pentru menținerea echilibrelor biochimice ale corpului și, implicit, a sănătătii întregului organism. Din cele 18 minerale pe care corpul nostru le folosește pentru o bună funcționare a întregului său sistem, magneziul este cel mai important. Aproximativ 60% din magneziu se găseste la nivelul oaselor, restul fiind stocat la nivelul țesuturilor și organelor. Din ce în ce mai multă atenție este dată acestui mineral deoarece în urmă cercetărilor recente s-a demonstrat importanța magneziului în funcționarea optimă a aparatului cardiovascular, a rinichilor și a mușchilor.

In natură, el nu se găsește în stare pura, ci mereu combinat cu alte elemente chimice, cum ar fi carbonul, oxigenul, sulful, siliciul, clorul. Cele mai cunoscute în farmacologie sunt: oxidul de magneziu ce este folosit ca antiacid pentru cei ce au aciditate la stomac, hidroxidul de magneziu ce este un laxativ, sulfatul de magneziu, numit și sare epson, este un laxativ foarte eficient, clorura de magneziu ce o tratăm noi aici.
Necesarul zilnic de Mg al organismului adult de 70 kg este în jur de 420mg, este o cantitate importantă care în general, din dieta plină de preparate, semipreparate și fast-food, nu o putem asimila.

Rolul magneziului în organism
• Magneziul este implicat în producerea de energie și în menținerea echilibrelor metabolice, fiind cunoscut faptul că acesta participă în organism la peste 300 de reacții biochimice pe post de catalizator.
• Participă la sinteza proteinelor și a acizilor nucleici.
• Magneziul joacă un rol extrem de important în relaxarea musculară, fiind astfel un mineral esențial pentru sportivii de performanță. De asemenea, magneziul este implicat în prevenirea crampelor și a spasmelor musculare.
• La nivel celular, magneziul este responsabil pentru funcționarea corectă a pompelor de sodiu și potasiu, influențând astfel în mod pozitiv influxurile electrice din organism.
• Studii recente în domeniul cardiologiei au demonstrat că magneziul este un mineral extrem de important pentru menținerea sănătății mușchiului cardiac.
• Pe lângă contribuția adusă funcției cardiace, magneziul joacă un rol important și în reducerea tensiunii arteriale, prin diminuarea constricției și a spasmului vascular. și nu în ultimul rând protejează vasele prin scăderea colesterolului din sânge, împiedicând formarea plăcilor de aterom.
• Este un mineral necesar pentru sinteză și secreția parathormonului (hormon implicat în homeostazia calciului și a fosforului cu menținerea în limite normale a raportului dintre aceștia).
• Magneziul este esențial pentru un sistem nervos sănătos și pentru reducerea impactului negativ al stresului zilnic asupra acestuia.
• Atenueaza simptomele supărătoare ale sindromului premenstrual.

Clorura de magneziu – MgCl2

Din căutările mele, am ajuns la concluzia că această sare este mult mai folositore după 40 de ani, adică, din momentul în care apar primele probleme mai importante de sănătate. Acest lucru, în final, este relativ, deoarce am găsit recomandări ale consumului sau şi la copii, în probleme de răceală, dureri în gât, febra, boli ale copilăriei şi în general pentru orice tip de problema, şi veţi vedea că ajută la orice această sare, atât la copii, la adulţii şi mai ales la vârstnici, aceştia ultimii ar trebui să o consume în loc de cafea de dimineata pe stomacul gol.

Dar să privim mai de aproape această sare
Clorură de Magneziu este un compus anorganic ce are formulă chimică MgCl2, este solubil în apă.

Am încercat să înţeleg motivul pentru care această sare este văzută ca şi remediu natural util în tratarea diverselor probleme de sănătate. Am găsit răspunsul într-un interviu făcut Doctorului italian Raul Vergini ce ne vorbeşte despre această substanţă:

– Doctore, se pare că populaţia civilizată suferă de o lipsa de magneziu, care ar pute fii cauza?
– În 99% de cazuri motivul este insuficienta asimilare prin alimentaţie. Acest lucru este un rezultat al faptului că se tinde a nu se consumă alimente bogate în magneziu (cum ar fii nucile, migdale, fasolea, cerealele integrale), a se consumă făină sau sare rafinată, reducând astfel din, acelea care în trecut erau principalele două surse fundamentale de magneziu: pâinea şi sarea.
Ṣi în fine, cultură intensivă şi folosirea îngrăşămintelor chimice, au redus cantitativ magneziul din teren, drept urmare şi din produsele terenurilor respective; din care cauza legumele şi fructele de astăzi sunt numai în imagine aceleaşi cu cele de acum 50 sau 80 de ani în urmă.

– Clorură de magneziu este foarte eficientă şi în uzul ei extern, de exemplu în dezinfectarea rănilor. Care este diferenţa între un dezinfectant normal şi soluţia de clorură de amgneziu?
– Folosirea externă a fost prima utilizare de către Delbet a clorurii de magneziu, la începutul anilor 1900. El a propus o soluṭie de 1,2% pentru a spăla şi vindeca rănile. Cu sarea cristalizată de astăzi soluţia devine 1,65% (65 gr la un litru de apă fiartă). Această soluţie nu omoară bacteriile cum fac anumite soluţii antiseptice, în schimb măreşte activitatea globulelor albe. Deci nu este un dezinfectant în adevăratul sens al cuvantului pentru că nu omoară bacteriile prezente, dar pur şi simplu stimulează apărarea în zonele traumatizate facilitând cicatrizarea.

– Aţi putea să ne povestiţi, în două cuvinte, experienţele doctorului Delbet în utilizarea clorurii de magneziu în tratarea bolilor mai importante, cum ar fi difteria? Ṣi mai ales, răspunsul incredibil al Consiliului Academiei Medicilor când profesorul Delbet a propus terapia pe bazӑ de magneziu pentru a trata această maladie?
– În anul 1932 Dr. Neveu a folosit în cazul difteriei o soluţie de clorură de magneziu cu scopul de a reduce riscul alergic provocat de serul antidifteric ce l-ar fi folosit asupra unei pacient (deoarece Delbet a demonstrat că soluţia putea să reducă din alergii). Când a două zi fetiţă căreia îi administrase această soluţia, deci înainte de a-i administra serul antidifteric, s-a întors la el, a constat cu stupoare că pacienta s-a însănătoşit complet. După acest caz a tratat alţi 5 pacienţi în lunile care au urmat şi toţi se însănătoşiseră. În anii care au urmat, alţi 60 tratează cu succes, fără a utiliza serul antidifteric. După aceste cazuri, publică într-o revista medicală rezultatele obţinute de el şi câţiva din colegii lui probează şi confirmă metoda lui, cu rezultate foarte bune.
In 1943 Neveu îşi da seama că pe lângă difterie se poate trata şi poliomelita, o altă boală ce făcea ravagii în acea perioada. Atunci încearcă să promoveze această metodă, prezentând-o Academiei de Medicină prin Delbet, ce era membru. Dar Academia refuză ca Delbet sa facӑ comunicarea în numele lui Neveu, întrucât nu era membru, atunci Delbet o face în numele sau, însă cu mii de scuze îi vine negată acţiunea. Cert e că, după un timp, Delbet reuşeşte să le prezinte metoda, dar nu va fi niciodata publicată şi răspândită de către Academie. După protestele sale, Academia răspunde că un nou tratament împotriva difteriei ar fi împiedicat vaccinările, a căror răspândire era în interesul lor.

– MgCl2 se pare că este eficientă în multe boli, cum de medicii nu îi cunosc utilizările?
– Deoarece terapia cu clorură de magneziu nu este studiată în universitate şi nu este ilustrată în niciunul din textele de terapii medicale. Cu apariţia antibioticelor şi a vaccinărilor, această terapie ce deja a avut multe obstacole în trecut, este practic dispărută (sau mai bine zis a fost definitiv eliminată). Se preconiza, în mod naiv, că antibioticele şi vaccinele ar fi tot ceea ce ne trebuia pentru a trata bolile infective (de abia după multe decenii ne-am dat seama că lucrurile nu sunt chiar aşa simple). Ṣi din alt punct de vedere, clorura de magneziu este o substanţă naturală, deci nu are nevoie de un brevet, ca rezultat companile farmaceutice nu s-ar gândi niciodată să investească milioane de euro în a face cercetări pe o substanţă din care nu ar putea să obţină vreun avantaj economic.
Este puţin trist şi destinul vitaminelor, câteva dintre ele, care chiar ar fi avut mare potenţial preventiv şi terapeutic, nu au fost studiate, experimentate sau propagandate mai mult dacat trebuie, tocmai pentru acelaşi motiv.

In anul 1915 prof. Pierre Delbet (medic chirurg la Paris) comunica colegilor săi rezultatele experimentelor sale care aveau că scop găsirea unei substanţe care ar putea mari protecţia organismul în faţă agresiunilor bacterice şi virale şi care în acelaşi timp să întărească sistemul imunitar.
Această substanţă, MgCl2 – clorură de magneziu, Delbet o prepara sub formă unei soluţii de apă. Delbet şi echipa sa au folosit-o cu succes în: inflamările la nivelul gâtului, astm şi maladii alergice, răceli, bronhopneumonie, intoxicaţii alimentare, gastroeneterita, abcese şi furuncoli, febra, oreon.
Delbet s-a concentrat şi în studiul raportului între Mg şi cancer; după multe experienţe clinice, ne lasă moştenire confirmarea că magneziul are o acţiune preventivă în ceea ce priveşte formarea tumorilor.
Pe de altă parte, afirmaţiile sale vin să fie confirmate de studii geologice ce au stabilit existenţa relaţiei între cantitatea mică de magneziu din terenul unei anumite zone şi numărul de cazuri de cancer individuate în rândul populaţiei din zona respectivă.
Despre consumul MgCl2 sunt mulţi cei care au vorbit de-a lungul timpului; despre obţinerea unor rezultate neaşteptate, chiar şi cazuri în care s-au evitat operaţii inevitabile.
Doctori precum Delbet, Neveu, Martin du Theil au obţinut rezultate pozitive în prevenirea îngroşării prostatei odată cu vârstă înaintată, “mărind asimilarea de Mg”, scrie Delbet, “se poate opri evoluţia hipertrofiei prostatice, chiar de multe ori da înapoi de la un stadiu avansat cu o continuă asimilare a clorurii de magneziu.”
Şi Părintele Beno J. Schorr raportează numeroase cazuri de îmbunătăţire a condiţiei prostatei în urmă consumării de clorură de magneziu: “Un bătrân nu reuşea să urineze cu o zi înainte de operaţia ce ar fi trebuit să o facă, si i s-au administrat două doze de 3 grame de Clorură de Magneziu; începe imediat o ameliorare… după trei săptămâni este vindecat, fără operaţie.”

Iata cateva din bolile tratate cu succes folosind Clorura de Magneziu:
epilepsie, distrofie, scleroză, poliomielită, tumori, astm, bronșită cronică, bronhopulmonita, enfizema pulmonară, gripă, răgușeală, afectiuni gastrointestinale, boli cervicale, tensiuni neuro musculare, artrită, sciatica, dureri musculare, calcificări, osteoporoză, depresie, dureri de cap, febra, urticarie, rabia, oreon, scarlatină, rubeola, pojar, alte boli ale copilăriei.

Nu exista boala care sa nu poata fii tratata cu Clorura de Magneziu deoarece aceasta actioneaza asupra intestinului si deci actioneaza direct asupra mucoasei intestinale inflamate, ajutand restabilirea Ph-lui intestinal, de la acid la alcalin; acest lucru ne demonstreaza cum toate bolile pornesc de la o inflamare a aparatului GASTRO INTESTINAL.

Trebuie să ne amintim că orice alterare ale enzimelor, a florei microbiene, a Ph–lui digestiv și cel al mucoase intestinale, influențează sănătatea noastră, nu numai la nivel intestinal dar și în orice parte a organismului.

Clorura de Magneziu are puterea de a stimula sistemul imunitar. Stimularea sistemului imunitar este baza mecanismelor fiziologice naturale de aparare impotriva bolilor.

Scopul principal este acela de a obține un tonus imunitar foarte puternic, în așa fel încât să realizăm o apărare generală în orice moment, indiferent de anotimp sau vârstӑ. Importanța Magneziului a fost pentru prea mult timp subevaluată.

Administrarea Clorurii de Magneziu – MgCl2
Pentru un consum continuu, recomandat după varsă de 40 de ani, pentru cei ce vor să prevină problemele ce se instaurează în mod normal cu înaintarea în vârstă, se administrează dimineaţă pe stomacul gol imediat ce v-aţi trezit 125 cm³(cam jumătate de păhărel mic de ţuică) de soluţie de concentatie 2%. În funcţie de sarea folosită: uscată, sunt 20 gr la 1 litru de apă normală sau cristalizată 25 gr la un litru de apă normală.

Pentru tratament în cazuri mai grave se poate folosi soluţia de 25 gr la litru de apă, o doza de 125 cm³ o data la 6 ore.
Apă preferabil fiartă şi răcită, dacă nu, apă plata este ok.

Se administrează întodeauna înainte de masă cu măcar 30 min şi niciodată după masă, fiind o sare interacţionează cu acidul gastric neutralizând aciditatea, încetinind digestia sau chiar oprind-o, în cazul acelora care au probleme de digestie lentă.

Nu are nici un fel de contraindicaţii; are doar un gust sălciu, amărui.

La copii poate fii utilizată fără nici o problema, combinată cu un suc proaspăt de fructe, în concentraţia mai slabă.
Copiii peste:
5 ani 125 cm³ la 6 ore
4 ani 100 cm³ la 6 ore
3 ani 80 cm³ la 6 ore
2 ani 60 cm³ la 6 ore
1 an 60 cm³ la 6 ore

Eu am consumat în mod preventiv timp de 6 luni în anul 2009, după care în fiecare an am consumat pe o perioadă de 1 – 2 luni, în perioada de iarnă. Copiilor mei le dau în cazul în care au febră sau inflamație în gât.

Sursa: https://sanatate2016.blogspot.com/2015/11/clorura-de-magneziu-mgcl2-sarea-care.html