Sahara din nordul Moldovei. Locul din Botoșani unde apa este mai prețioasă decât aurul
O comună din județul Botoșani, Blândești, este o autentică Sahara a Moldovei. Localnicii suferă din cauza lipsei apei de când se știu, iar singurele fântâni rămase nu au apă potabilă. Autoritățile nu au reușit nici după trei decenii să rezolve problema.
Botoșaniul este al doilea județ din România ca suprafață a luciului de apă, după Tulcea, cu 3.600 de hectare. În mod paradoxal, la Botoșani sunt mari probleme privind alimentarea cu apă. Cea mai gravă situație este în comuna Blândești, o comunitate situată în zonă colinară pe drumul ce duce din municipiul Botoșani către Todireni și limita cu județul Iași. În special în satul Cerchejeni, situat în cea mai înaltă zonă a comunei, apa este un lux.
„Trăim ca-n deșert cu gândul la apă”
Satul Cerchejeni se află la doar 10 kilometri de unul dintre cele mai mari iazuri din Moldova și la 30 de kilometri de râul Prut. Cu toate acestea, trăiește ca în deșert: satul nu a avut niciodată alimentare cu apă potabilă, iar fântânile au început să sece, una după alta. Cele rămase nesecate, în zonele mai joase ale satului, nu au, însă, apă potabilă.
„Trăim ca-n deșert, cu gândul la apă. O picătură nu este. Fântânile au secat una după alta. Care au mai rămas au apă doar pentru spălat, dar nu de băut. Suntem disperați“, spune Petru Miron, un localnic.
Alți săteni mărturisesc că nu au făcut niciodată o baie adevărată, ci doar pe apucate, cu apă de ploaie. „Am 60 de ani și toată viața m-am spălat la lighean. Ba cu apă adusă, dar mai ales cu apă de ploaie sau gheață topită, iarna”, mărturisește o femeie.
Apă adusă cu remorca Primăriei
Sătenii se aprovizionează cu apă pentru animale și pentru spălat de la un rezervor din plastic de 400 de litri, adus de Primărie. La două zile, angajații Primăriei reușesc să umple rezervorul de la un izvor subteran, destul de firav. De la rezervor, oamenii vin și iau apă cu roabele sau căruțele, în butoaie. Apa nu este însă potabilă.
„Nu prea este apă în fântâni. Și nici nu e de calitate, e sărată, a făcut DSP analize“, mărturisește viceprimarul Constantin Pânzaru.
De băut, oamenii își cumpără apă plată de la magazinul sătesc, în condițiile în care 70% dintre săteni sunt pensionari cu venituri mici.
În trei decenii, autoritățile locale au reușit să facă un singur proiect de alimentare cu apă, și acela greșit. Astfel că în momentul de față se caută soluții pentru o altă rețea, dar Primăria nu are bugetul necesar. Singurele foraje de mare adâncime nu au găsit apă aproape în niciunul dintre satele comunei.
