Zeci de mii de credincioşi se înghesuie anual în preajma zilei de 14 octombrie la racla moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva, pentru a se ruga de sănătate, bunăstare şi linişte pentru ei şi apropiaţi. Nu puţini sunt cei care vin an de an la Catedrala mitropolitană din Iaşi pentru a se închina la moaştele Cuvioasei ale cărei minuni au ajuns să fie cunoscute nu doar pe plaiuri mioritice, ci în întreaga lume ortodoxă. Iar poveştile despre miracolele acesteia sunt nenumărate.
SFANTA PARASCHEVA este percepută în popor ca fiind milostivă şi având un suflet mare şi bun, rugăciunile ei către Dumnezeu ocrotindu-i pe oameni de furtuni, trăsnete, grindină şi nenorocirile naturii, dar aducându-le şi alinare în faţa necazurilor vieţii.
Numeroase persoane cu probleme medicale grave, care nu mai au nicio speranţă de la medici, sau apropiaţi ai acestora au venit de-a lungul timpului la racla cu moaştele Sfintei Parascheva ca să se roage pentru miracole. Şi nu o dată rugile le-au fost ascultate.
Un copil de trei ani care rămăsese brusc fără grai, fără ca medicii să găsească vreo explicaţie, a fost adus de mama sa la SFÂNTA PARASCHEVA. Pe când femeia se ruga cu lacrimi la racla cu Sfintele Moaşte, deodată copilul a strigat “Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!”, aducându-i femeii o nemărginită bucurie în suflet pentru că rugăciunea îi fusese ascultată.
Un inginer bolnav de plămâni fusese internat în spital pentru o operaţie, dar medicii tot amânau intervenţia. În acest timp, mama sa a mers la moaştele Cuvioasei Parascheva, cerându-i sănătate pentru fiul ei. În mod miraculos, medicii au observat că leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos şi i-au spus bolnavului că nu mai este nevoie să fie operat pentru că s-a vindecat într-un mod inexplicabil pentru ei. “Este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!”, i-au spus medicii bărbatului.
Un bărbat a cărui faţă fusese cuprinsă de nişte bube urâte care supurau şi erau, pe deasupra, şi foarte dureroase s-a vindecat ca prin minune după ce soţia i-a adus o batistă pe care o atinsese de moaştele Sfintei Parascheva în timp ce se ruga pentru sănătatea soţului său. Femeia a mers să se închine la Cuvioasa Parascheva pentru că niciun tratament şi nicio alifie prescrisă de medici nu l-au ajutat pe soţul ei, rănile extinzâdu-se după fiecare tratament. Femeia a atins de moaştele Sfintei batista curată pe care o avea la ea, iar când a ajuns acasă, a pus batista pe faţa soţului. Durerile s-au potolit pe loc, iar după o săptămână au dispărut şi bubele.
Într-o zi, o femeie de 40 de ani a intrat în Sfânta Mitropolie, alergând prin biserică şi plângând în hohote. Un preot care se afla atunci în biserică a întrebat-o ce are, iar aceasta i-a spus că de la o sinuzită netratată a ajuns să aibă creierul acoperit de puroi şi avea nevoie de o operaţie foarte grea la care era puţin probabil să reziste, iar medicul îi spusese că nu mai are ce să facă, decât să aştepte moartea. Preotul a întrebat-o dacă crede în Dumnezeu, iar femeia a spus că da, dar că mergea rar la biserică, având serviciu, copii şi sărăcie mare. Atunci, el i-a făcut pomelnic şi a dus-o la Cuvioasa, unde s-a închinat. Preotul povesteşte că peste trei luni a întâlnit-o pe stradă, sănătoasă şi voioasă. Femeia i-a spus atunci slujitorului Domnului că la vreo trei săptămâni după ce a dat pomelnicul, a început să-i curgă puroi din nas şi a curs mult timp. “S-a scurs toată infecţia de pe creier şi m-am făcut sănătoasă”, i-a spus femeia, recunoscătoare pentru minunea care se făcuse.
Începuse să orbească, dar s-a însănătoşit după câteva ceasuri de rugăciuni
Un preot din Ardeal care era bolnav de plămâni a simţit că începe să orbească, după ce făcuse foarte multe injecţii cu antibiotice. Când s-a dus la doctor, acesta i-a confirmat nenorocirea. Imediat, preotul s-a urcat în tren şi a mers la Iaşi, unde, găsind Catedrala era închisă, pentru că ora era înaintată, a înghenuncheat afară, lângă peretele unde erau moaştele Sfintei Parascheva, şi s-a rugat câteva ceasuri, plângând. A doua zi a simţit că este sănătos şi nu mai avea probleme nici cu ochii, nici cu plămânii şi s-a întors la mănăstirea din Ardeal unde slujea şi până atunci.
