POLITICA | Minca, interventie in Parlament in apararea femeii : “Fără ipocrizie de 8 martie” – VIDEO
Mâine, de 8 martie, vom fi martorii unei demonstrații naționale de ipocrizie. În fiecare an, românii s-au obișnuit să omagieze Ziua Femeii și mai puțin femeia! Și aceasta se întâmplă de 102 ani. Femeia este sărbătorită o singură zi din an, simbolic, prin felicitări, mărțișoare și declarații menite să spele păcatele anterioare sau viitoare față de ea, femeia. Este ziua în care credem că, printr-un discurs presărat cu fraze mieroase, putem arunca la coșul uitării celelalte 364 de zile în care tratăm femeia ca pe un obiect de decor, ca pe un instrument domestic sau ca pe un trofeu. Și, în tot acest timp, vorbim despre emanciparea femeii, despre egalitatea ei cu bărbatul.
Femeile din România, mame, iubite sau soții, își doresc altceva. Femeile își doresc egalitatea de șanse cu adevărat, nu doar la nivel declarativ. Să nu uităm cum a apărut, de fapt, această sărbătoare a femeii. Se știe că Ziua Femeii a fost proclamată în 1977 printr-o rezoluție a ONU și că ar fi fost celebrată de prin 1911. Dar adevăratele origini ale sărbătorii sunt ascunse și astăzi, tocmai pentru a nu încuraja femeile. Totul a pornit în 1908, cand a avut loc drama a 140 de femei ce au fost arse de vii pe Tărâmul Făgăduinței. Femeile au fost omorâte cu bestialitate numai pentru faptul că au vrut să se alăture unei demonstrații pentru dreptul muncitorilor. Ulterior, marea suferință a femeilor americane a fost transformată, de femeile socialiste din URSS, într-o mare sărbătoare. În 1917, în Rusia, mii de femei și-au părăsit casele și fabricile pentru a protesta în așa-numita “grevă pentru pâine și pace”. Atunci, protestele au dus la Revoluția din Sankt Petersburs, forțându-l pe țarul Nicolae al II-lea să abdice.
În 2013, în România, femeile sunt încă ignorate, date de-o parte sau exploatate pentru simplul motiv că sunt femei. Potrivit unui raport al ONU, la nivelul întregii lumi, prezența femeii în funcții de conducere este încă un deziderat. Lumea politică, mediul academic, mass media și justiția sunt încă acaparate de bărbați. Deși numărul femeilor la nivelul parlamentelor tuturor statelor a ajuns la 17 %, numărul este infim dacă ne gândim că în 1975 rata de participare era de 10.9%. Rata șomajului este în continuare mai mare în rândul femeilor decât în cel al bărbaților, care beneficiază de salarii mai mari, chiar și pentru aceleași posturi. În loc să fie răsplătite, multe femei sunt victime ale vilolenței domestice și ale tabuurilor și prejudecăților de ordin cultural și religios. Este adevărat că, în ultimele decenii, femeile au făcut progrese remarcabile, dar, pentru a putea ieși pe deplin din această societate de tip patriarhal, mai sunt multe de făcut.
Tot Organizația Națiunilor Unite a declarat perioada 1976 – 1985 ca fiind Deceniul ONU pentru condiția femeii. Poate că este momentul să renunțăm la fanfaronadă și să tratăm fiecare zi ca și cum ar fi ”Ziua obligatorie pentru condiția femeii”.
Cu toate acestea, sunt convinsă că decembrie 2012 a adus o primenire a clasei politice și că cei aleși în Legisilativ de către popor, vor înțelege mai bine decât predecesorii noștri că avem nevoie de dreptate și echitate socială. În această zi omagială, îmi exprim încrederea că vor dovedi verticalitate și, făcând recurs la rațiune, vor susține demersurile pe care Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați din Camera Deputaților le va face.
Doresc tuturor femeilor, mame, soții, surori, o Românie fără prejudecăți, o Românie în care fiecare persoană, femeie sau bărbat, să aibă șansele pe care le merită și, evident, aprecierea cuvenită.
La mulți ani, doamnelor și domnișoarelor! În fiecare zi!
Deputat PP-DD
Liliana Mincă
