Pogromul de la Dorohoi. Târgul era „micul Israel“ din nordul Moldovei. Apoi furia împotriva evreilor a lovit și aici

La Dorohoi (Botoșani), acum 83 de ani, a avut loc unul dintre primele pogromuri îndreptate împotriva populației evreiești din România. Pe fondul pierderilor teritoriale din vara lui 1940, grupuri de armată română, în retragere, au ucis zeci de bărbați, femei și copii de origine evreiască.

În vara lui 1940, România Mare înceta să mai existe. Autoritățile, politicienii, armata și chiar populația de rând au privit neputincioși cum marile puterii vecine, Germania Nazistă și Rusia Sovietică rupeau în bucăți teritoriul Regatului României.

Naziștii au cedat Ungariei hortyste Transilvania de Nord-Vest, iar Bulgariei, Cadrilaterul. Prin pactul Ribbentrop Molotov, de neagresiune cu naziștii, sovieticii lui Stalin au cerut Basarabia și Bucovina de Nord. Le-au luat în urma unui ultimatum dat regelui Carol al II-lea și Guvernului României. Numai în Transilvania de Nord-Vest, Regatul României pierdea o populației de aproximativ 2,2 milioane de locuitori.

Culmea, România a pierdut toate aceste teritorii fără să tragă măcar un singur foc de armă sau să opună, nici măcar o rezistență diplomatică adecvată.

„România Mare se dusese de râpă. Dacă astfel de treburi s-ar fi petrecut în urma unui război pierdut, situaţia n-ar fi fost atât de groaznică. Umilinţa suferită avea să aibă consecinţe fatale pentru sufletul naţiei. A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în Apus, la momentul în care ceea ce este eroic şi tragic trebuie neapărat să-şi spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, vreme de generaţii”, preciza scriitorul Ion Negoiţescu, martor la acele evenimente.

Cele mai mari frustrări au apărut în sânul armatei. „Se povestea că un ofiţer apăruse de curând la o paradă în haine civile. Cerându-i-se să-şi explice gestul, a răspuns: <Uniforma mi-e dată la curăţat. M-am pişat pe ea, când am aflat cum a cedat guvernul nostru la Viena>“, scria agentul secret britanic Julian Amery, venit la Bucureşti în aceea perioadă.

În această perioadă tulbure, dar și pe fondul escaladării antisemitismului în Europa, mai ales prin rolul tot mai pregnant al extremei drepte în viața politică a României, la Dorohoi (Botoșani) avea să fie înregistrat unul dintre primele pogromuri din istoria României, soldat cu moartea a zeci de bărbați, femei și copii.

„Micul Israel“ din nordul Moldovei

Dorohoiul era un târg cu o istorie îndelungată. Încă din secolul al XV-lea, Dorohoiul era un important centru comercial, deosebit de atrăgător pentru comunitățile evreiști specializate în negoț și activități bancare.

Cele mai vechi mărturii privind comunitățile evreiești din Dorohoi provin din secolul al XVII-lea. De altfel, dezvoltarea economică a Dorohoiului medieval și mai apoi de secol XIX și început de secol XX s-a datorat comerțului și meșteșugurilor dezvoltate de evrei.

În perioada interbelică erau mai multe școli, organizații pentru ajutorarea bătrânilor, o cantină comunitară dar și 21 de sinagogi. Se estimează că în jurul anului 1930, aproximativ 36% din populația Dorohoiului era formată din evrei.

De altfel și municipiul Botoșani era dominat de comerțul armenilor și evreilor – la fel și târgurile Săveni, Frumușica, Ștefănești, Mihăileni sau Rădăuți-Prut. În special Botoșaniul sau Dorohoiul deveniseră veritabile centre comerciale prospere, cosmopolite, multi-etnice, dominate de activitatea economică evreiască.

Măcel pornit de la o crâșmă închisă

Tragicele evenimente de la Dorohoi aveau să fie precedate de un alt masacru comis la Galați în ziua de 30 iunie 1940. Acest lucru venea după ce, pe data de 27-28 iunie 1940, Consiliul de Coroană acceptat, cu umilință, ultimatumul sovietic și ceda Basarabia și Bucovina de Nord.

În zilele următoare, grupuri de refugiați se intersectau la Galați, sub supravegherea Armatei române. Pe de o parte erau cei care veneau din Basarabia ocupată de URSS, iar de cealaltă parte erau cei care plecau în teritoriile luate de ruși.

Un grup de 2.000 de refugiați, care dorea să plece în Basarabia ocupată, a fost ținut fără apă și mâncare într-un soi de lagăr, sub cerul liber, la Galați. Refugiații erau percheziționați de bunuri pentru a fi confiscate.

Un incident iscat după pălmuirea unei femei. care se opusese la percheziționare, a declanșat iadul. Partenerul femeii a intervenit în apărarea femeii, militarul trage asupra bărbatului, iar ceilalți militari cred că refugiații aveau arme și deschid focul asupra mulțimii. Se estimează că au murit cel puțin 40 de oameni. Sunt și alte estimări care arată că au murit, de fapt, în jur de 400 de oameni. Erau de diferite etnii, ruși, ucraineni, români basarabeni dar mai ales evrei.

Articolul continuă pe Adevărul.