NATIONAL | SUFLET DE CRĂCIUN. “Nu înţelegeam ce înseamnă să mori”. Un băiat face MĂRTURII CUTREMURĂTOARE din copilărie

Lacrimi, întrebări fără răspuns, lipsa oricăror speranțe devin personaje principale în lumea candidă a celui mic, născut fără vină într-un univers crud. Octavian are 16 ani şi a avut o copilărie foarte urată. Tatăl lui a plecat când el era mic şi de atunci trăieşte cu mama, bunica şi o mătuşă. Stau într-un apartament din Ferentari şi supravieţuiesc toţi din pensia bătrânei.

Când s-au văzut singuri, mama lui şi-a pierdut minţile. Poliţie pe la uşi, Protecţia Copilului, cămăşi de forţă, urlete şi lacrimi de disperare. Oare ce poate înţelege un copil din toate astea. Nimic… Deşi a avut o copilărie marcată de boală, suferinţă şi sărăcie, băiatul s-a format frumos. La şcoală este premiant, deşi nu de puţine ori a învăţat flămând.

Sărbătorile de Iarnă sunt prilej de bucurie în casele credincioşilor. Brazi împodobiţi, case luminate, bunatati pe mese, cadouri si colinde vesele la fiecare colt. Un tablou frumos! Din păcate, acest tablou este doar un basm pentru un băiat de 16 ani din Bucureşti. El nu a avut niciodată parte de aşa ceva. Trăieşte cu bunica, mama şi mătuşa într-un apartament sarăcăcios din Ferentari. Tatăl lui l-a părăsit când era foarte mic. Nu-şi aminteşte cum arăta, nici nu vrea să ştie, nici nu mai contează. A plecat cu mulţi ani în urmă pentru a-şi întemeia o altă familie. Atunci când a plecat, viaţa lui s-a transformat într-un coşmar. Mama lui nu a suportat plecarea şi s-a închis într-o lume a ei.

“Cristina s-a îmbolnăvit când soţul a părăsit-o. Era copilul mic când el a plecat şi s-a căsătorit cu alta… Nu ştim nici în ziua de azi unde e plecat. A făcut un şoc ea, a făcut o depresie şi nu mai mă primea nici pe mine să pun mâna pe copil. Uşile mele sunt sparte de poliţie. Ea se închidea în casă cu copilul şi nu îi dădea să mănânce şi nu mânca nici ea”, a povestit bunica lui Octavian.

Când băiatul a împlinit 7 ani, Cristina a făcut o nouă criză.

“La început când eram mic credeam că e ceva normal, dar mai încolo când am văzut-o pe bunica cu poliţia la uşă am zis că ceva se întâmplă… M-am strâns lângă mami şi am început să plâng. Venea bunica, mama începea să plângă, ce îmi aducea bunica, mama arunca. Îmi zicea: mami, dacă o să mor să nu te duci la mamaie să îi spui. Nu înţelegeam ce înseamnă să mori”, îşi aminteşte băiatul.