NATIONAL | ŞCOALĂ NOUĂ. Radiografia sistemului: Marea afacere a AUXILIARELOR. Cât de bune sunt, cine câştigă din ele. PLUS: cazul unui inspector acuzat că vinde auxiliare

Gândul a demarat campania Şcoală nouă prin care îşi propune să determine ministerul Educaţiei şi autorităţile abilitate să creeze cadrul legal pentru aşa-zisul fond al şcolii, dar şi să ia măsurile necesare astfel încât părinţii, care “cofinanţează” anual sistemul de învăţământ, să nu mai fie nevoiţi să pună umărul la înflorirea afacerilor editurilor care publica auxiliare şi manuale, dar şi la cele ale afterschool-urilor.

In procesul de îmbunătăţire a cunoştinţelor elevilor un rol important îl au materialele auxiliare, în special culegeri sau caiete speciale. Auxiliarele au devenit însă o povară pentru unii părinţi care sunt obligaţi uneori de profesori să le cumpere, aceştia urmărind anumite comisione. Sunt situaţii în care chiar inspectorii “dictează” ce auxiliare trebuie folosite la clasă. Ministrul Educaţiei a anunţat recent că vrea să stopeze acest comerţ.

Caiete pentru elevi şi profesori, culegeri, reviste, CD-uri, DVD-uri sau jocuri interactive, toate produse de zeci de edituri, mai mult sau mai mai puţin cunoscute, sunt comercializate în multe din şcolile din România, o parte dintre ele chiar de către profesori, pe ideea că „sunt foarte bune pentru dezvoltarea intelectuală a elevului”.

Criteriile după care profesorii recomandă auxiliarele sunt, în special, suplimentarea activităţilor de învăţare din manuale, dar şi autorii, în multe cazuri aceştia fiind inspectori. „La mine, cel puţin, pentru clasa a VIII-a, culegerile se schimbă o dată la patru ani, o dată cu inspectorii. În programul pentru pregătirea elevilor pentru Evaluarea Naţională, de o oră pe săptămână, trebuie să avem nişte teste prin care să simulăm examenul. În alegerea acestei culegeri mă axez să fie cât mai mulţi inspectori pe copertă pentru că, ceva de acolo, nu zic că le pică exact, dar vor avea ceva similar şi la examen. Nu e ceva impus, dar situaţia mă obligă”, afirmă Raluca Popa, profesor de Limba Română, de la o şcoală din Capitală.

Stelian Fedorca, consilier în cadrul MEN, a declarat pentru gândul că subiectele la examene sunt făcute de profesori aleşi din instituţii de învăţământ preuniversitar cu notorietate şi că inspectorii nu au nicio legătură cu subiectele. Potrivit acestuia, este dreptul fiecărui inspector să publice ce doreşte.

Inspector din Suceava, acuzat că face afaceri cu auxiliare

Există însă situaţii în care publicaţiile inspectorilor ajung să fie comercializate în şcoli. Un astfel de caz ne-a fost sesizat la Suceava, la catedra de Limba Română.

Mai mulţi profesori afirmă că inspectorul de specialitate, prof. Rita Cîntiuc, aflată în Inspectoratul Şcolar Suceava de mulţi ani, trimite în şcoli materialele la care aceasta este coautor pentru a fi cumpărate de elevi.

“În acest an, la Consfătuirile din 13 septembrie ne-a spus că o să ne trimită mai multe materiale necesare la clasă pentru elevi. Dacă va fi aşa, o să întâmpinăm aceeaşi situaţie ca şi anul trecut, când prin intermediul şefilor de cerc şi de catedră ne-au fost trimise câte 20 de culegeri de teste pentru Limba Română pentru Evaluarea Naţională, Fişe de lucru pentru clasele V – VIII, caiete speciale pentru aceleaşi clase sau dicţionare. La toate acestea doamna inspector este coautoare. Elevii le-au cumpărat şi apoi banii au fost trimişi către dumneai pe acelaşi traseu”, susţin mai mulţi profesori de Limba Română care au cerut să rămână anonimi, menţionând că le este frică de repercusiuni.

Contactată de gândul, Rita Cîntiuc afirmă că nu le-a impus niciodată profesorilor să îi cumpere sau vândă cărţile. “Colegii îmi sunt martori, la Consfătuiri eu nu le-am spus că le voi trimite materiale pentru elevi. Este o aberaţie”. Mai mult, aceasta afirmă că are cunoştiinţă de precizările Ministerului Educaţiei, prin care se interzice comercializarea în şcoli de către profesori a materialelor auxiliare. Întrebată dacă le-a sugerat, impus, trimis profesorilor materiale auxiliare să le comercializeze în şcoli, inspectoarea de Limba Română a răspuns: “Nu le-am sugerat. Este adevărat că am primit întrebări din partea colegilor legate de cărţi, dar eu le-am spus că există posibilitatea de a decide la nivelul catedrei, la nivelul comitetului de părinţi din şcoală să ia ce vor ei. Şi dacă vor să ia ceva, să meargă la librărie”.

Inspectorul a refuzat să spună câţi bani câştigă din drepturile de autor pe motiv că această informaţie nu este de interes public, specificând că „are o colaborare de mai mulţi ani”.

În declaraţia de avere completată în 21 mai 2013, inspectorul Rita Cîntiuc menţionează că a încasat anul trecut suma de 4.000 de lei, reprezentând drepturi de autor, de la Grupul Editorial Nomina.

Contactat de gândul, în legătură cu această situaţie, inspectorul şcolar judeţean Suceava, Gheorghe Lazăr, afirmă că el ştie un singur lucru: „Astăzi (luni n.r.), în şedinţa cu toţi inspectorii, le-am spus că în şcoală nu se vând materiale auxiliare de care elevii au nevoie. Inspectorii trebuie să le transmită la profesorii că elevii să îşi procure aceste materiale din librării”. În legătură cu situaţia prezentată anterior, inspectorul a declarat că „se va informa”.

Inspector cu editură de auxiliare în familie

Învăţătorul Florin Gardin este inspector general în judeţul Argeş şi autor de materiale auxiliare pentru toate materiile din ciclul primar. O parte dintre acestea sunt apărute la Editura Delta Cart Educational. Potrivit Registrului Comerţului, editura aparţine lui Gardin Bogdan Liviu şi lui Crivac Constantin, care sunt fiul, respectiv ginerele inspectorului general la judeţul Argeş. Inspectorul Florin Gardin este mândru de afacerea „copiilor lui”, afirmând că nu există niciun fel de conflict de interese. „Eu sunt în inspectorat de 15 ani, iar de 12 ani sunt autor de auxiliare. Atâta am eu, că am conceput şi am dat manuscrisul la editură. Nu am niciun fel de influenţă sau contribuţie asupra distribuţiei. Atâta timp cât ele se vând de trei ori mai mult în alte judeţe decât în Argeş, nu cred că pot eu să influenţez vânzarea lor”, a precizat acesta pentru gândul.

Acesta se declară mândru de cărţile pe care le-a publicat pentru că au rezistat şi 15 ani.

Acesta afirmă că, în prezent, din cauza crizei, piaţa auxiliarelor nu mai merge atât de bine. „Câştig în funcţie de tiraj, dacă el e mare şi procentul e mai mare. Înainte să înceapă criza luam şi 12% din preţul cărţii. Acum mai primesc câte ceva de la Paralela 45, unde am publicat cele mai multe cărţi. La Delta Cart sunt copiii mei şi le-am scris un rând de cărţi. Atât şi nimic mai mult. Mi-au plătit la început o parte. După aceea, micşorându-se tirajul, nu mi-au mai plătit şi nici nu am niciun fel de pretenţie de la ei”, a adăugat acesta. Între cărţile pe care inspectorul le-a publicat la editura Delta Cart Educational împreună cu soţia sa, prof. Maria Gardin, se numără culegeri şi caiate de lucru de matematică, de limba română, istorie sau geografie.

Potrivit declaraţiei sale de avere, completată în 10 iunie 2013, inspectorul Florin Gardin a încasat anul trecut 7.500 de lei drepturi de autor de la editura Paralela 45. Aceeaşi sumă a fost încasată şi de către soţia lui.

Cât de “bune” şi “utile” sunt „auxiliarele”?

Inspectorul Florin Gardin afirmă că timpul de glorie al auxiliarelor a trecut şi vorbeşte despre motivul apariţiei acestora. „La ciclul primar manualele au foarte puţine exerciţii de consolidarea şi recapitularea cunoştinţelor, de aceea este nevoie ca pentru munca independentă de la clasă sau de acasă este bine ca copilul să exerseze foarte mult. De aceea au apărut auxiliarele”, afirmă inspectorul. Acesta recunoaşte că există cazuri în care  învăţătorii au cumpărat şi câte patru rânduri de auxiliare pentru elevi. „Trebuie doar un singur rând de la orice firmă doreşti pentru că numai tu, profesorul, ştii cel mai bine nivelul clasei respective”.

Articolul 69 din Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011, aliniatul 5 se specifică că “auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional”.

Profesorii chestionaţi de gândul afirmă, la unison, că în ziua de astăzi nu se mai poate face şcoală fără auxiliare. Ei se referă aici, în special, la caietele naţionale denumite şi caietul elevului sau ghidul elevului, precum şi la culegeri. Pe piaţă sunt sute de titluri de acest gen apărute la edituri mai mult sau mai puţin cunoscute. Cât sunt ele de bune?

„Sunt bune, pentru că vin în completarea manualului şi lucrezi cu elevii mai mult. Nu tot ce este pe piaţă este ok, însă. Sunt unii care au scris pe caietele elevului sintagma ’compatibil cu toate manualele’, însă nu este aşa deloc. Te trezeşti că înveţi una din carte şi vrei să aprofundezi şi aplici cu acest caiet special şi nu apare nimic acolo”, afirmă Elena Popescu, profesoară de Limba Franceză la o şcoală din sectorul 3 al Capitalei.

Auxiliarul este benefic pentru că stimulează elevii, iar aceştia fac competiţii între ei, afirmă o altă profesoară. „’Uite, eu am făcut mai multe exerciţii decât tine’, spun ei (elevii n.r.). Este o altă atmosferă la clasă când e aşa. Dacă nu ai caietele astea ale elevului, îţi este greu să xeroxezi mii de pagini, în condiţiile în care la şcoală nu există imprimante sau sunt limitate, noi nu mai primim bani pentru cărţi sau alte chestii. E mai economic şi mai ok să aibă un astfel de auxiliar. În funcţie de nivelul clasei, unii cer aceste exerciţii din caiet”, afirmă Raluca Popescu, învăţătoare la clasa a IV-a.

Elena Moise, mama unei fetiţe care a început de curând clasa a II-a, la o şcoală din sectorul 6 al Capitalei, va scoate în acest an din buzunar 50 de lei, preţul cumulat al caietelor speciale, încadrate la „auxiliare”, pentru Matematică, Limba Română şi abilităţi practice. „Eu vreau ca fiica mea să înveţe carte. Nu te poţi limita doar la manual dacă vrei să ajungă cineva, aşa că pentru asta trebuie să scoţi bani din buzunar pentru toate auxiliarele astea. Am auzit şi eu de abuzuri, când părinţilor li se recomandau fel şi fel de cărţi pentru a-şi încasa unii anumite comisioane. La noi, însă, doamna este foarte drăguţă şi s-a limitat să ne recomande doar caietele astea trei. Le cumpăr eu, la recomandarea ei, pentru că, orice s-ar spune, dacă părintele nu este cadru didactic, este destul de greu să aleagă el ce caiet special sau culegere este mai bună”, adaugă Elena. La fel ca Elena sunt foarte mulţi părinţi din România, nu toţi au însă şi veniturile necesare pentru a le cumpăra copiilor lor toate cărţile necesare.

Cine, cât câştigă din manuale şi auxiliare

Culegeri şi caiete ale elevului sunt pentru multe materii, însă cele mai căutate, nelipsite de  pe băncile elevilor, sunt pentru Limba Română, Matematică şi limbile străine. Pentru clasele 0 – IV se mai cumpără şi pentru Religie, Abilităţi Practice sau Ştiinţele Naturii. Un caiet al elevului costă minimum 14 lei şi poate ajunge şi la 40 de lei, pentru cele de limbă străină. Dacă mai adaugi şi manualul pe care nu l-ai primit de la şcoală, un părinte plăteşte pentru o materie cel puţin 35 de lei, însă poate ajunge şi la 80, în cazul limbilor străine. Aici nu mai punem la socoteală şi culegerile sau alte materiale.

Claudiu Istrate, directorul executiv al Uniunii Editorilor din România, care grupează principalii editori de carte şcolară, afirmă că nu există date despre cât de prolifică este piaţa auxiliarelor şi manualelor. „Din ce se vinde în librării, autorul poate lua maximum 8-9%, în timp ce editorul rămâne cu un profit care nu depăşeşte 10% după ce plăteşte toate cheltuielile legate de tipografie, distribuţie etc. Cei mai avantajaţi sunt cei care au librăriile lor proprii – aceştia sunt puţini – sau cei care vând pe internet. Aici, profitul trece considerabil de 20% din preţul unei cărţi. Cel mai mare profit îl iau distribuitorii, care pot ajunge şi la 40% din preţul unei cărţi”, a declarat Claudiu Istrate pentru gândul.

Profesoara de Limba Engleză, Mihaela Ene, vorbeşte despre profitul pe care l-a făcut anul trecut la clasele la care predă. „Neavând manuale suficiente le-am propus părinţilor să cumpere. La şedinţă m-au pus să le recomand. Ei au strâns banii pentru manuale, eu le-am făcut comanda. În total s-au plătit 3.000 de lei pentru circa 100 de manuale şi caiete ale elevului. Suma asta a fost cu reducere, pentru că s-au achiziţionat multe. Domnul ministru a vorbit de fraudă, zilele trecute, recunosc că am fraudat. La comanda asta am primit un bonus de 40 de lei. Cu ei am cumpărat două culegeri pe care le-am dat ulterior la doi elevi care au fost premiaţi cu o diplomă la un concurs la care i-am dus. Asta fac profesorii care până acum au făcut comandă de manuale sau auxiliare. La şedinţa din acest an le-am spus părinţilor că am fraudat destul sistemul şi că trebuie să se ocupe singuri de asta dacă vor să le asigure necesarul copiilor lor”.

Mihaela Ene nu neagă că a văzut şi ea cazuri în care anumiţi profesori le recomandau elevilor să vină la clasă cu diverse caiete, culegeri, reviste, nu tocmai puţine, însă susţine că „un cadru didactic care face asta se decredibilizează”.

Un părinte care a vrut să rămână anonim ne-a povestit că s-a confruntat cu o astfel de situaţie anul trecut. “Am cumpărat şase auxiliare care au costat 60 de lei. Nu ne-a obligat, dar copilul meu nu putea fi singurul care nu are. Noi am achiziţionat auxiliarele la preţul de listă, deşi pe site-ul editurii se specifica faptul că în cazul comenzilor care depăşesc 1.000 de lei, exista o reducere de 35%”, ne-a spus părintele unui elev din Bucureşti, nemulţumit că nu a fost informat de acest discount şi a plătit preţul întreg către învăţătoare.

MEN avizează materialele auxiliare pe care ministrul Pricopie le contestă

La începutul anului şcolar, ministrul Remus Pricopie, a declarat că în învăţământ nu există doar frauda de la examen şi că fraudă şi evaziune fiscală este şi atunci când cadrele didactice impun anumite materiale auxiliare. Potrivit acestuia, comerţul cu manuale auxiliare nu trebuie asociat cu şcoala, iar pe aceste cărţi şi caiete nu ar trebui să scrie avizat de Ministerul Educaţiei.

Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) este însă chiar cel care le avizează, existând şi o direcţie în acest sens, aflată în subordonarea secretarului de stat Andras Kiraly. “Cei care doresc să realizeze auxiliare trebuie să le facă, în primul rând conform programei şcolare. Acestea trec printr-o comisie de specialişti din Ministerul Educaţiei. Dacă se primeşte avizul autorul încheie un contract cu o editură şi astfel ajunge pe piaţă”, a declarat secretarul de stat pentru gândul.

Potrivit acestuia, un auxiliar este „bun” dacă pe el este scris „în conformitate cu programa şcolară avizată de Ministerul Educaţiei nr…” sau „avizat de Ministerul Educaţiei”. „Dacă  aceste elemente se regăsesc pe coperţile sau în interiorul materialelor auxiliare, care pot fi folosite şi ca materiale didactice, ele sunt ok. Sunt însă multe care nu trec pe la minister şi astea nu ar trebui cumpărate”, adaugă Andras Kiraly.

Secretarul de stat afirmă că ministrul Educaţiei a dat directive inspectorilor şi directorilor “să stea departe” de auxiliare, să nu le impună sau recomande. “Ele nu sunt obligatorii, iar cei care vor să le cumpere o pot face de pe piaţa liberă. Bineînţeles că pot cere părerea învăţătoarei sau a profesorului de specialitate”.

Sursa: www.gandul.info