NATIONAL | Punctele tari şi punctele slabe ale noului Cod Silvic. Ce impact vor avea noile prevederi legale asupra pădurii

Camera Deputaţilor a adoptat săptămâna trecută un nou proiect de modificare a Codului Silvic iniţiat de un grup de deputaţi şi senatori PSD- PC-UDMR, proiect care aşteaptă acum promulgarea. Intr-o analiză realizată de Hotnews, sunt prezentate principalele avantaje şi dezavantaje ale noului Cod. Proiectul permite posesorilor de pădure să scoată din fondul forestier până la 250 mp pentru a construi case de vacanţă şi permite investitorilor imobiliari să ridice construcţii în zona de protecţie de 50 de metri faţă de marginea pădurii. În plus, proprietarii de care deţin mai puţin de 10 ha de pădure pot exploata fără amenajamente silvice, se permit tăieri complete (la ras) pe suprafeţe de până la 5 ha, iar statul român nu mai este obligat să împădurească o anumită suprafaţă de pădure.

Unii reprezentanţi ai societăţii civile consideră că aceste prevederi pot deveni nocive în timp. Noul Cod Silvic introduce însă şi lucruri bune: pădurile virgine şi cvasivirgine se bucură de protecţie, se încurajează valorificarea superioară a lemnului, se acordă compensaţii proprietarilor de pădure care nu au voie să exploateze, iar Jandarmeria va putea controla transporturile de masă lemnoasă.

Cele mai importante modificări aduse Codului Silvic de proiectul de lege adoptat de Camera Deputaţilor
– Despre exploatarea pădurii: Întocmirea de amenajamente silvice este obligatorie pentru proprietăţile de fond forestier mai mari de 10 ha. Proprietarul care are încheiat contract de administrare sau de servicii silvice pe o perioada de minimum 10 ani pentru fondul forestier al unei proprietăţi cu suprafaţă de maximum 10 ha poate recolta un volum de 10 maximum 3 mc/an/ha de pe această proprietate forestieră, în funcţie de caracteristicile structurale ale arboretului.
Impunerea de restricţii proprietarilor de păduri, prin amenajamente silvice, prin regulamente ale parcurilor naţionale, naturale, rezervaţiilor biosferei şi a siturilor Natură 2000 ori prin alte norme, inclusiv cele care stabilesc diferite tipuri de grupe funcţionale, se poate face fie cu acordul proprietarului, fie cu plata unei juste şi prealabile despăgubiri, plătită anual, care să compenseze integral veniturile nerealizate de proprietarul de pădure, persoană fizică sau juridică.
– Despre protecţia pădurilor virgine: Pădurile virgine şi cvasivirgine vor fi strict protejate şi se vor include în “Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine”, constituit că instrument de evidenţă şi gestiune prin ordin al conducătorului autorităţii pu-blice centrale care răspunde de silvicultură. Pentru recunoaşterea valorii excepţionale şi asigurarea protecţiei pe termen lung, pădurile virgine şi cvasivirgine se vor include, după caz, în Patrimoniul Mondial UNESCO, rezervaţii ştiinţifice şi/sau integrarea acestora în zonele de protecţie strictă a parcurilor naţionale sau naturale.
– Despre scoaterea terenurilor din fondul forestier:

Pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, doar cu condiţia compensării acestora, fără reducerea suprafeţei fondului forestier şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de lucrări şi obiective:
a) exploatare a resurselor minerale prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 85/2003 – Legea minelor, cu modificările şi completările ulterioare;
b) obiective turistice, de agrement, inclusiv structuri de primire turistică, unităţi de cult, obiective sportive, medicale, precum şi obiective sociale rea-lizate numai de furnizorii de servicii sociale. Pentru teritoriul administrativ în zonele de interes economic al Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” se pot realiza pontoane de acostare pentru ambarcaţiuni cu scop turistic şi de agrement şi de aprovizionare cu alimente şi combustibil, pontoane plutitoare şi adăposturi pescăreşti pentru pescari constituiţi în asociaţii;
c) locuinţe sau case de vacanţă, numai în fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice. Suprafaţă maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de maximum 250 m2 în cazul proprietăţilor forestiere mai mari de 5 ha şi de maximum 5% din suprafaţă proprietăţii forestiere, dar nu mai mare de 200 m2, dacă suprafaţă proprietăţii forestiere este mai mică de 5 ha. Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează fizic cu un teren care are de 5 ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier naţional, iar suprafaţă terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât de 3 ori suprafaţă terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier naţional.
d) obiective instalate în fondul forestier naţional înainte de anul 1990, precum şi suprafeţele aferente activelor vândute, în condiţiile legii, de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva;
e) surse şi reţele de apă şi de canalizare, surse şi reţele de energie din resurse convenţionale sau regenerabile, reţele şi sisteme de comunicaţii, drumuri de interes judeţean şi local, parcuri recreative, parcuri tematice şi/sau educaţionale, precum şi lucrări şi/sau construcţii hidrotehnice şi de piscicultură;
f) explorare a următoarelor resurse minerale: cărbuni, roci utile, agregate minerale, minereuri; explorarea, exploatarea şi transportul resurselor de petrol şi gaze naturale, precum şi instalarea, repararea, întreţinerea, dezafectarea reţelelor de transport sau distribuţie petrol, gaze naturale sau energie electrică.
Terenurile cu care se realizează compensarea prevăzută trebuie să fie numai din afară fondului forestier naţional, dar limitrofe acestuia, apte de a fi împădurite. În situaţia în care suprafaţă minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare de 20 ha, acesta poate să nu fie limitrof fondului forestier, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu terenuri degradate, neproductive din punct de vedere silvic sau cu terenuri situate în zonele de stepă, alpină şi subalpină. În judeţele în care suprafaţă fondului forestier este sub 30% din suprafaţă judeţului, compensarea se realizează numai cu terenuri din cadrul aceluiaşi judeţ.
– Despre regulamentul de construire:

Autorizarea construcţiilor la distanţe mai mici de 50 m de liziera pădurii, în afară fondului forestier, se face cu avizul structurii teritoriale a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
– Despre valorificarea superioară a lemnului:

Nu s-a introdus dreptul de preemţiune pentru micii producători de mobilă care valorifica resursă local. Potrivit Codului Silvic adoptat de Parlament, valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică se face potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.

În elaborarea regulamentului prevăzut se au în vedere următoarele principii:

a) valorificarea superioară a masei lemnoase;
b) sprijinirea dezvoltării rurale prin prelucrarea locală a masei lemnoase;
c) valorificarea masei lemnoase pe picior se face doar de către operatori economici atestaţi; un operator economic/grup de operatori economici poate cumpără la licitaţie sau negociere, după caz, materiale lemnoase rezultate din produse principale sau accidentale I, sub formă de lemn rotund fasonat la drum auto, doar în cazul în care asigura prin capacitatea proprie procesarea a cel puţin 40% din materialul lemnos achiziţionat;
d) prioritatea alocării resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică, necesare încălzirii locuinţelor populaţiei;
e) transparenţă vânzării şi comercializării masei lemnoase;
f) un operator economic/grup de operatori economici nu poate achiziţiona/procesa mai mult de 30% din volumul dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare specie, stabilit că medie a ultimilor 3 ani în baza actelor de punere în valoare autorizate la exploatare şi exploatate la nivel naţional, indiferent de formă de proprietate;
g) asigurarea cu prioritate de masă lemnoasă pentru producătorii din industria mobilei din păduri proprietate publică a statului sub formă de lemn fasonat, pe baza necesarului anual estimat; aceştia au drept de preempţiune la cumpărarea de masă lemnoasă, la oferta de preţ şi în condiţii egale de vânzare.
u Despre împădurire: Statul român nu mai are nicio obligaţie referitor la împădurire. Iniţial, în proiectul adoptat de Senat, suprafaţă pe care statul român se obligă să o împădurească până în 2035 a scăzut de la două milioane de hectare la un milion de hectare până în 2030. În varianta de adoptată săptămâna trecută de Parlament, se spune doar că dezvoltarea fondului forestier naţional şi extinderea suprafeţelor de pădure constituie o obligaţie a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi o prioritate naţională şi se realizează prin Programul naţional de împădurire. Regia Naţională a Pădurilor “Romsilva” poate să achiziţioneze terenuri în vederea împăduririi, cu prioritate terenuri degradate, astfel încât suprafaţă fondului forestier proprietate publică a statului să crească. Până în prezent a împădurit circa 1.000 de hectare anual.
– Despre tăierile rase:

Tăierile rase în parcurile naţionale şi parcurile naturale sunt interzise, cu excepţia arboretelor în care nu se poate asigura regenerarea naturală prin altfel de tăieri. Tăierile rase sunt admise numai în arboretele de molid cu structura echienă şi relativ echienă, pin, plop euramerican, salcie selecţionată, precum şi în cazul substituirii ori refacerii unor arborete, în care nu este posibilă aplicarea altor tratamente. În situaţiile prevăzute la acest capitol, mărimea suprafeţei de pădure parcurse cu tăieri rase este de maximum 3 ha, cu excepţia arboretelor de plop euramerican şi salcie selecţionata, amplasate în incintele îndiguite, care necesită pregătirea mecanizată a terenului, situaţie în care suprafaţă este de maximum 5 ha. Între suprafeţele parcurse cu tăieri rase se va păstra o distanţă de minimum două înălţimi de arbori.

– Despre noţiunea de pădure-parc:

Amenajările necesare pentru realizarea pădurilor – parc nu fac obiectul scoaterii definitive/ocupărilor temporare din fondul forestier şi sunt permise numai în situaţia în care realizarea amenajărilor nu implică tăieri de arbori sau defrişări. Amenajările permise în pădurile-parc sunt: alei realizate din materiale ecologice, cu lăţimea de maximum 2 m sau piste pentru biciclete; bănci; iluminat; puncte de informare; toalete ecologice; construcţii provizorii din lemn cu suprafaţă construită de maximum 15 m2. În pădurile-parc se pot realiza împăduriri cu specii care nu sunt din tipul natural fundamental în locul arborilor extraşi. Pădurile-parc se vor constitui la solicitarea proprietarului/administratorului, în baza unor studii de specialitate, cu avizul Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură.

– Despre controlul masei lemnoase:

Controlul circulaţiei materialelor lemnoase se efectuează de către ofiţeri, subofiţeri şi agenţi din cadrul Poliţiei Române, Poliţiei de Frontieră Română şi Jandarmeriei Române, personalul cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

– Despre conducerea Ocoalelor silvice:

Conducerea şi reprezentarea legală a ocolului silvic de regim sunt asigurate de şeful de ocol silvic, numit de proprietarul unic, consiliul local, consiliul de administraţie ori de adunarea generală, după caz, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Conducerea ocolului silvic de stat este asigurată de către şeful de ocol, care este numit în funcţie prin concurs, de către conducerea unităţii Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva. Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat poate să îşi constituie ocoale silvice pentru administrarea pădurilor pe care le are în proprietate.

Sursa: obiectiv de suceava