NATIONAL | Povestea romancei care nu da bani pe strada, dar face voluntariat in Uganda
Pasiunea pentru voluntariat a dus-o pe Andra Gheban departe. La propriu, pentru ca romanca a ajuns voluntar pe cont propriu pana in Uganda si Tanzania.
Nu doneaza bani pe strada si nici nu vrea sa salveze lumea, ci mai degraba, se confeseaza Andra, vrea sa se salveze pe ea insasi – “cred ca mai degraba incerc, prin munca mea de voluntar, sa ma salvez pe mine insami. Sa nu uit ca inainte de a fi romanca, europeanca, ieseanca, fiica, sora, iubita, sunt om pur si simplu si casa mea e lumea intreaga“.
Ieseanca si-a inceput povestea cu voluntariatul la o intalnire de la Crucea Rosie. A ajuns, insa, pe cont propriu in Uganda, unde le-a predat copiilor, timp de o luna, engleza.
Ugandezii, spune Aura, “sunt cei mai prietenosi si mai deschisi dintre toti africani”, iar saptamanile petrecute acolo au fost, pentru ea, saptamani de “fericire completa”.
Acum, romanca a inceput o alta aventura, cea de mama. Aura locuieste in Santiago, are o fetita careia i-a dat un nume ugandez si duce “o viata linistita si tihnita”, marturiseste romanca pentru Ziare.com.
Voluntariat international pe cont propriu
Cand a fost prima oara la o intalnire a Crucii Rosii, in Iasi, a fost “dezamagita” de discutii, pentru ca i se parea ca “se vorbeste mult, fara a se organiza nimic concret”, iar ea voia sa inceapa imediat sa se implice.
Asa a inceput, de altfel, si voluntariatul independent pentru Andra. A gasit un azil in Iasi si a cerut voie directoarei sa viziteze batranii de cate ori vrea. Au urmat alte proiecte de voluntariat (Chile – cu copii provenind din medii sociale problematice, Franta – la una din cantinele saracilor din Paris, Tanzania, Uganda) la care a ajuns prin “prieteni de-ai prietenilor” sau prin alte persoane care au primit-o in proiectul lor.
“Pe mine nu m-a interesat niciodata sa am in spate o organizatie cunoscuta, sa am titlul oficial de voluntar Crucea Rosie de exemplu. Vroiam doar sa ajut, sa fac ceva cat se poate de concret si sa ma asigur ca nu voi sfarsi in biroul vreunui ONG mutand hartii dintr-un loc in altul”, explica Andra.
A plecat pe cont propriu spre Africa, “fara limita de timp sau de oameni in serviciul carora m-as fi putut pune”. Banii i-a strans, impreuna cu David, cel care mai tarziu avea sa-i daruiasca si un copil, in cei doi ani in care a facut facultatea in Berlin. “Din bursa lui si maruntisul pe care-l faceam la babysitting-uri ne intretineam si salariul meu de bibliotecara l-am pus tot deoparte pentru Africa”, povesteste Andra.
La inceput, a avut un soc cultural. Africa nu era numai un continent diferit, ci “o planeta diferita”. Chiar daca tarile prin care a trecut (Africa de Sud, Mozambique, Zambia, Tanzania, Uganda si Kenya) sunt scumpe, mai putin Uganda, au reusit totusi sa se descurce cu banii, pentru ca nu au mers in Africa “sa fie turisti”.
“Am incercat din rasputeri sa nu fim albii care cred ca le stiu pe toate si care vin in Africa sa-i ‘civilizeze’ pe localnici”, povestea, in 2011, Andra.
Uganda, cea mai frumoasa experienta
Din toata calatoria, cea mai frumosa experienta a fost in Unganda. A locuit timp de o luna la un liceu intr-un sat la vreo 200 de kilometri de Kampala, capitala Ugandei. A predat literatura engleza, a reorganizat toate cartile din biblioteca si a introdus un nou sistem de imprumut. L-a ajutat si pe David, care a predat cursuri de calculatoare pentru copii ugandezi – 4 calculatoare la 300 de micuti.
