NATIONAL | Mărturii cutremurătoare despre EXECUŢIA Ceauşeştilor. Pilotul dictatorului vorbeşte despre 22 decembrie 1989

Soarta comandorului Alexandru Popa avea sa fie legata de cea a dictatorului pana la moarte. Daca in timpul vietii l-a insotit la toate vanatorile din elicopter, destinul a facut, in final, sa ii transporte trupul, ca pe un vanat, de la Targoviste la Bucuresti. Pe 22 decembrie 1989, in jurul orelor 12.09, cuplul prezidential reuseste sa fuga cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central. Pe drum, pana la Snagov, Ceausescu poarta un dialog interesant cu pilotul sau, dialog relatat de comandorul Alexandru Popa.

Ultima intalnire a comandorului Alexandru Popa cu cei doi soti Ceausescu avea sa fie in prima zi de Craciun cand primeste misiunea de a se deplasa cu doua elicoptere si 8 parasutisti inarmati la Targoviste. Din acest moment incepe, practic, ultimul drum al Ceausestilor vazut si simtit pe viu prin ochii comandorului Popa.

“În dimineata zilei de Craciun, 25 decembrie 1989, am primit misiunea, unitatea a primit misiunea ca sa se deplaseze cu doua elicoptere pe stadionul ghencea si alte trei elicoptere ca sa insoteasca cele doua elicoptere. Ne-am deplasat pe Targoviste si dupa ce am aterizat in cazarma, pe platoul unitatii, a venit un capitan si mi-a zis: Bine ca ati venit sa ii luati de aici. Eu i-am rapsuns: pe cine sa luam de aici? fara a sti ca de fapt sotii Ceausescu sunt acolo. Ne-a rapsuns: pe ceausesti. Ii duceti la Bucuresti. Cand am auzit ca sotii Ceausescu sunt acalo m-am gandit ce misiune periculoasa o sa executam noi”, a povestit Popa.

“Noi am vazut cand s-a terminat procesul si a fost scos Nicolae Ceausescu, legat cu mainile la spate, incadrat de 2 parasutisti si in urma lui Elena Ceausescu, si ea cu mainile la spate, incadrata si ea de alti doi parasutisti.
Am crezut ca vor fi adusi la elicopter, vii, insa surpriza a fost mare cand am vazut ca dupa ce au iesit din cladirea in forma de L, au fost indreptati spre latura mica a cladirii. În acele momente, Nicolae Ceausescu a inceput sa strige: Traiasca Romania libera si independenta! Moarte tradatorilor! Iar in urma lui, Elena Ceausescu, fiind legata cu mainile la spate, a mormait, a vorbit ceva dar eu nu am inteles ce a vorbit fiindca lozincile lui Ceauşescu acopereau cuvintele ei si ulterior am aflat ca ea s-a adresat militarilor prezenti – nu trageti in noi ca voi sunteti ca si copiii nostri.

De la cei care i-au legat am aflat ca generalul Stanculescu daduse ordin ca inainte sa fie impuscat Nicolae Ceausescu şi dupa aceea Elena Ceausescu. Elena Ceuasescu la aceasta decizie l-a rugat pe Stanculescu si pe ceilalti, nu, daca tot vreti sa ne impuscati, impuscati-ne pe amandoi odata! Dupa ce au iesit si au fost dusi la locul executiei, aproximativ 12 metri, parasutistii care i-au incadrat s-au retras 2-3 m si au tras asupra lor. In acele momente nu stiam daca se trage asupra lor, daca se trage asupra unitatii, de unde vin impuscaturile, fara sa stim ca de fapt ei vor fi executati acolo. Auzind acele impuscaturi parca ma asteptam ca sa fim impuscati noi. Nici nu ma gandeam ca ajung la momentele ca sa particip pe viu la executia presedintelui tarii.

Momentul executiei m-a impresionat foarte mult, demnitatea cu care s-au dus amandoi la moarte. Facusem in acele momente o paralela, o comparatie cu Bobu si Manea Manescu care au fost prinsi in 23 decembrie si arestati, adusi la unitate, si aratau jalnic. Aratau parca ar fi fost scosi din mormant prin comparatie cu Ceausescu care a avut puterea, ducandu-se la moarte, ultimii 12-15 pasi, sa apuce sa aiba putere sa strige: Traisca Romania libera si independenta! Daca ar fi ca sa, ipotetic, guvernantii de astazi, ar fi condamnati si judecati si condamnati la moarte, oare cati ar avea puterea ca sa strige lucruri frumoase despre Romania?”, a povestit comandorul Alexandru Popa.

“Dupa executie, doctorul s-a dus si a constatat moartea lor, fiecare a fost invelit in cate o foaie de cort si urcati in elicopter. Dupa aceea a urcart Stanculescu, Voican Voiculescu, am urcat noi, membrii echipajului, si am decolat spre Bucuresti, stadionul Ghencea. Dupa aterizarea pe stadionul Ghencea, Stanculescu ne-a spus sa asteptam ca peste maxim o jumatate de ora va veni cineva sa ridice – COLETELE. Pe drum, ne-a spus ca sa nu mai spunem nimanui despre aceasta misiune si sa folosim indficativul – COLETELE, in loc de trupurile Ceausescu
Dupa aproximativ o jumatate de ora, pe stadionul Ghencea nu a venit nimeni sa ridice coletele dar s-au auzit impuscaturi. Crezand ca vom fi impuscati si noi, membrii echipajului care am participat pe viu la executie si vom fi eliminati, am luat impreuna decizia sa lasam coletele acolo, le-am dat in primire unui capitan si unui subofiter dintre cei care pazeau stadionul si am decolat cele doua elicoptere si ne-am deplasat la unitate. Drumul de la Targoviste la Bucuresti a fost foarte apasator. A fost poate unul dintre cele mai grele zoboruri. Daca de la Bucuresti la Targoviste am zburat si nu stiam unde mergem, aici stiam ca avem in spate trupurile Ceausestilor, trupurile inerte ale Ceausestilor, dupa care au fost, timp de 3 zile, multe discutii.

Dupa executie, la cateva zile, am aflat ca generalul Militaru, ministrul Apararii Nationale a dat 4 telefoane lui Stanculescu si se interesa de starea de fapt a misiunii. Voia cat mai repede ca sa fie terminata actiunea, fiindca la un moment dat ii era frica sa nu inceapa o contra revolutie. Si, dupa ce i s-a raportat ca misiunea a fost indeplinita, au fost si ei linistiti”, a completat comandorul.

Sursa: www.romaniatv.net