NATIONAL | Fotografie cu ECHIPA DE TRANSPLANT: „La aterizare avem mâinile îngheţate şi intrăm în sala de operaţie”

La nivel naţional există 35 de medici coodonatori ai Progamului Naţional de Transplant şi sute de doctori care străbat, la comanda lor, ţara contracronometru cu o singură misiune: aceea de a reda şansa la viaţă unuia dintre cei 3.600 de pacienţi aflaţi pe lista de aşteptare pentru a primi un organ. Coordonatorii sunt cei care decid componenţa unei echipe de transplant şi tot ei dau semnalul de plecare. De luni şi până astăzi, nu a mai zburat nimeni. Nu pentru că medicilor le-ar fi frică, ci pentru că nu au mai existat organe de prelevat la mare distanţă.

gândul a vorbit cu patru dintre doctorii care participă la activităţi de transplant: chirurgii Ionuţ Manea şi Bogdan Ştefan, de la Secţia de Urologie a Spitalului Fundeni, chirurgul Leonard David, coleg la Secţia de Hepatologie de la Fundeni cu dr. Radu Zamfir, şi medicul Carmen Pantiş de la Spitalul de Urgenţă Oradea, spre care se îndrepta luni echipa medicală care s-a prăbuşit în Munţii Apuseni. Ei au povestit despre riscurile şi neajunsurile pe care sunt nevoiţi să le înfrunte pentru a-şi face datoria: aceea de a salva vieţi omeneşti.

“De fiecare dată când veneau cu această aeronavă se simţeau norocoşi că au ajuns”

O dată la câteva zile, o echipă de medici, precum cea implicată în accidentul aviatic de luni, în care două persoane şi-au pierdut viaţa, pleacă să recolteze un organ. Merg rar cu avionul. De cele mai multe ori merg cu ambulanţa, dar au fost cazuri în care şi-au folosit maşina personală pentru o astfel de misiune. “Ţi se spune atât: ‘în 15 minute pleci’. Te îmbraci cu ce ai sau pleci direct în ce eşti”, spune dr. Carmen Pantiş. Ea este chiar omul care aştepta, luni, la Spitalul din Oradea, echipa de medici de la Bucureşti să preleveze ficatul de la o femeie de 64 de ani, aflată în moarte cerebrală. Echipă care, în cele din urmă, nu a mai ajuns. „De fiecare dată când veneau cu această aeronavă se simţeau norocoşi că au ajuns cu bine. Era un avion vechi, care nu avea dotări. Se plângeau că le este frig. Stăteau lipiţi de calorifer. Le pregăteam ceai şi cafea ca să se încălzească”, povesteşte medicul de la Oradea.

Pentru autorităţi, dr. Pantiş este doar unul dintre medicii implicaţi în Programul Naţional de Transplant, însă pentru miile de oameni aflaţi pe listele de aşteptare este omul care le poate salva viaţa.

Cum decurge o zi din viaţa unui medic dintr-o echipă de prelevare de organe

În timp ce se caută vinovaţi, se cer şi se dau demisii, o nouă echipă de medici de la Spitalul Fundeni a fost formată pentru a pleca să recolteze un nou organ, de această dată la doar câţiva kilometri depărtare.

De această dată, echipa de medici a trebuit să meargă la Spitalul de Urgenţă Floreasca, din Bucureşti, acolo unde un tânăr de 25 de ani se afla în moarte cerebrală, iar rudele lui au fost de acord să îi doneze organele. „Miercuri, în jurul orei 16.30, am fost sunat şi mi s-a spus să nu plec din Bucureşti şi să nu îmi fac alte planuri, pentru că este nevoie de mine. S-a găsit un donator şi rudele urmează să îşi dea acordul în scris în privinţa recoltării”, povesteşte dr. Ionuţ Manea, medic chirurg urolog de la Clinica de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Fundeni, care era în timpul lui liber atunci când a primit vestea. Toate demersurile au fost îndeplinite în jurul orei 2 şi jumătate noaptea, iar echipa de medici de la Fundeni, condusă de dr. Manea, a început misiunea de prelevare de rinichi în jurul orei 3 noaptea. Abia la ora 8 şi jumătate dimineaţa, medicul a ajuns din nou acasă, unde s-a culcat epuizat.

Această misiune nu a pus nicio problemă în privinţa transportului, însă nu puţine au fost cazurile în care doctorul Manea a fost nevoit să plece cu avionul, la sute de kilometri distanţă, pentru a preleva un organ. În unele dintre misiunile sale, l-a avut drept partener pe doctorul Radu Zamfir şi au zburat împreună chiar cu avionul prăbuşit luni, avându-l drept pilot pe Adrian Iovan.

„O astfel de misiune este una contracronometru. Nu ai timp să îţi pui întrebări de genul: ‚oare vom ajunge în siguranţă?’. Prelevarea de la Floreasca a fost uşoară. Transportul a fost unul terestru de această dată, dar data viitoare se poate ivi unul aerian. Poate va trebui să plec la Iaşi. Nu voi ezita să mă duc, chiar dacă soţia mea mi-a sugerat, după tragicul accident, să renunţ la astfel de misiuni, pentru că se teme pentru siguranţa mea, având în vedere că avem o fetiţă de 10 ani”, a mărturisit dr. Manea.

Dr. Bogdan Ştefan: “Ni se spunea că în caz de prăbuşire vom fi rapid localizaţi. Realitatea ne-a oferit un duş rece”

Nu toţi medicii mai au însă curajul să spună că se vor urca în primul avion pentru a pleca în ţară, să participe la o operaţiune de prelevare de organe. „Trebuie să fii inconştient să nu realizezi riscurile la care te expui atunci când te urci la borul unei aeronave. Eram acasă când s-a prăbuşit avionul. Am înlemnit. În urmă cu 10 zile fusesem cu dr. Radu Zamfir şi cu studenta Aura Ion la Piatra Neamţ. Eu coordonam echipa de medici pentru recoltare a rinichilor, el pe cea de recoltare a ficatului. Am fost cu ambulanţa, de această dată, dar au fost şi ocazii când am zburat alături de dr. Zamfir pentru a merge la recoltare”, a povestit dr. Bogdan Ştefan, medic chirurg urolog de la Clinica de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Fundeni.

Acesta îşi mai aminteşte că şi el a zburat cu aeronava care s-a prăbuşit. „Ştiam că era una veche, dar data viitoare când se va mai ivi ocazia să plecăm într-o astfel de misiune mă voi gândi de două ori înainte de a mă urca la bordul unui avion. Am o familie: o soţie – medic, şi ea la Fundeni, şi un copil de doar 11 luni. Voi cere mai multe detalii despre aeronavă: cât de veche este, când a fost făcută ultima revizie. Am avut înclusiv o discuţie cu soţia despre aceste riscuri”, a spus dr. Ştefan.

După tragicul accident, medicii se simt vulnerabili în astfel de misiuni având în vedere modul în care au reacţionat autorităţile, oamenii a căror responsabilitate era să îi salveze pe cei răniţi în accident. „Ni s-a spus că în caz de accident, aeronava emite un semnal, iar astfel autorităţile ne localizează imediat după impact. Realitatea ne-a oferit un duş rece care ne-a trezit şi ne-a arată că riscurile la care ne expunem sunt mult mai mari. Nu suntem plătiţi pentru această activitate. Nu suntem plătiţi pentru riscurile la care ne expunem. Dar o facem pentru că iubim această meserie. Nu mă simt în siguranţă dacă o echipă de salvatori coordonată de ministrul Radu Stroe ar coordona şi operaţiunea mea de salvare, în caz de accident”, a spus dr. Bogdan Ştefan.

„Dr. Zamfir era pasionat de tehnologie. Era mereu pregătit din acest punct de vedere”

Atât dr. Bogdan Ştefan, cât şi dr. Ionuţ Manea au smarphone-uri, dar acest lucru nu i-ar face să se simtă mai în siguranţă în cazul în care ar fi şi ei victimele unui accident. „Datoria mea în caz de accident nu este să trimit autorităţilor coordonatele mele. După cum s-a văzut, dr. Zamfir a trimis coordonatele, dar cei care le-au primit nu au ştiut să le interpreteze, pentru că nişte coordonate emise de un smartphone sunt diferite faţă de unele emise de un GPS. Smartphone-ul îţi arată nişte cifre, pe care cu ajutorul unui program trebuiau să le transforme în grade, minute şi secunde. Este inadmisibil să laşi nişte oameni să moară de frig, pentru că tu, autoritate, nu eşti în stare să descifrezi nişte coordonate”, a afirmat dr. Ştefan.

Colegii medicului Zamfir spun că acesta era pasionat de tehnologie şi că ştia cum să trimită nişte coordonate cu ajutorul telefonului. „Era tot timpul pregătit din acest punct de vedere. Avea la el mai multe baterii. Era pregătit pentru diferite situaţii, dar se pare că asta nu l-a ajutat în acest caz”, a spus dr. Manea.

Medicii afirmă că în fişa postului nu scrie că trebuie să fie experţi în IT şi spun că au colegi care nu deţin astfel de telefoane, dar şi colegi care au astfel de tehnologie, dar nu ştiu cum să o folosească. „Datoria mea este să prelevez şi să grefez un organ. Datoria mea este să am grijă de pacient”, a spus dr. Manea.

Dr. Ştefan spune că numărul victimelor putea să fie mult mai mare. „Exista riscul ca toţi pasagerii să fi fost inconştienţi. Cine le mai trimitea coordondatele? Peste cât timp erau descoperite victimele? Despre câţi supravieţuitori mai vorbeam acum dacă toate persoanele de la bord erau inconştiente?”, se întreabă retoric dr. Ştefan.

Dr. Carmen Pantiş: „O faci din altruism, nu pentru bani”

Accidentul de luni este primul accident aviatic cu pierderi de vieţi omeneşti în care este implicată o echipă de transplant, în 56 de ani de când această intervenţie este făcută în România (nr. în 1958, prof. dr. Agrippa Ionescu a realizat primul transplant de piele din ţară).  „Până acum ne-a ferit Dumnezeu. Din păcate, luni, s-a întâmplat o tragedie pentru lumea medicală: două persoane şi-au pierdut viaţa într-o misiune de prelevare de organe. Poate de acum înainte autorităţile nu îi va mai ignora pe medicii implicaţi în Programul Naţional de Transplant şi va găsi resuse să le răsplătească sacrificiile pe care le fac. Cadrele medicale plecate în misiunea de prelevare a ficatului făceau acest lucru benevol. Nu sunt plătiţi pentru astfel de misiuni”, a spus Victor Zota, directorul Programului Naţional de Transplant.

Fiecare secundă contează, astfel că medicii care fac parte din echipele de prelevare de organe nu au timp să se gândească la felul în care autorităţile din România apreciază eforturile lor.

„Eşti sunat la 3 dimineaţa şi ţi se spune că pleci. O faci din altruism, nu pentru bani”, spune dr. Carmen Pantiş, medicul care are misiunea de a discuta cu rudele pacienţilor aflaţi în moarte cerebrală la Spitalul Judeţean de Urgenţă Oradea şi de a încerca să le convingă să-şi dea acordul pentru donarea de organe. De-a lungul carierei, a făcut parte şi dintr-o echipa de medici care avea misiunea de a preleva organe. Ne vorbeşte chiar despre prima sa misiune: „Eram la Cluj şi a trebuit să ajungem la Oradea. În astfel de situaţii nu eşti anunţat din timp. Ti se spune atât: ‘în 15 minute pleci’. Te îmbraci cu ce ai sau pleci direct în ce eşti. Era noapte. Am plecat cu ambulanţa. Mergeam foarte repede. Simţeam frică şi entuziasm în acelaşi timp. Este o luptă permanentă cu timpul. Când ţi se spune că s-a găsit un organ compatibil cu cel al unui pacient de-al tău nu stai să te gândeşti la pericole. Pleci”.

Dr. Ionuţ Manea: “În urmă cu 4 ani misiunea de recoltare de organe se făcea pe banii noştri”

Medicii nu prea vorbesc despre salariile mici pe care le au sau despre faptul că autorităţile îi ignoră chiar şi în situaţii de criză, precum cea petrecută luni în munţii Apuseni. Nici nu se vaită de condiţiile inumane în care sunt nevoiţi uneori să lucreze. “Au fost dăţi în care ne-am înghesuit 12 persoane într-o ambulanţă şi am mers la o acţiune de prelevare de organe, stăteam precum sardinele. Am plecat anul trecut, la Iaşi, chiar cu aeronava care s-a prăbuşit. Era aşa de frig încât la aterizare aveam mâinile îngheţate şi am intrat în sala de operaţie şi am prelevat rinichii. Dar, cu toate astea ne continuăm misiunea de a salva vieţi pentru că uneori te simţi al dracului de bine”, a spus dr. Manea, care visa de mic să se plimbe cu ambulanţa. „Am ajuns medic urolog, dar soarta a făcut în aşa fel încât să îmi împlinesc şi visul din copilărie”, a precizat dr. Ionuţ Manea.

Dincolo de toate condiţiile vitrege în care lucrează, medicii se declară mulţumiţi că s-au găsit bani pentru îmbunătăţirea parcului auto al Serviciului de Ambulanţă. „În urmă cu câţiva ani mergeam să prelevăm organe cu maşinile proprii. Nu aveam ambulanţe. Puneam mână de la mână, băgam combustibil şi plecam. În perioada aia aproape toate operaţiunii de prelevare de organe se făceau cu maşina personală. Au fost şi dăţi în care am plecat cu maşina personală în afara Bucureştiului pentru a preleva organe”, a spus dr. Bogdan Ştefan.

Medicul Ionuţ Manea spune că în trecut misiunile de recoltare erau mult mai riscante. „Conduceam trei-patru ore, iar apoi intram în sala de operaţie. După intervenţia care dura şi ea cel puţin patru ore, ne urcam la volan şi plecam din nou spre Bucureşti. La un moment dat am refuzat să mai facem astfel de misiuni, pentru că riscurile erau mult prea mari. În urmă cu 4 ani misiunea de recoltare de organe se făcea pe banii noştri. Ni se spunea nu avem resurse, dar există un donator în Craiova. Nu puteam lăsa un pacient care avea nevoie de un transplant să moară cu zile”, a mărturisit dr. Manea.

„Când plec într-o astfel de misiune nu am timp să mă gândesc la riscuri”

Leonard David este medic primar chirurgie generală de la Institutul Clinic Fundeni şi coleg cu dr. Radu Zamfir, cel care a fost implicat luni după-amiază în accidentul aviatic din munţii Apuseni. Este unul dintre oamenii de la Institutul Hepatic Fundeni care coordonează echipe de doctori special pregătite să preleveze organe, la fel ca dr. Zamfir.

Adrian Iovan le-a dat medicilor sendvişurile sale: “Luaţi-le voi: Aveţi mai multă nevoie ca mine”

De şapte ani face parte din astfel de echipe şi tot de atâta timp pleacă de acasă conştient de riscul că poate să moară într-un accident precum cel petrecut luni. „Mi-am făcut stagiatul în Franţa, acolo unde un elicopter cu o echipă de medici care a plecat la o misiune de prelevare de organe s-a prăbuşit. Erau şase oameni şi toţi au murit. Accidentul petrecut în urmă cu două zile m-a marcat,sigur că îmi e teamă, dar asta nu mă va împiedica să îmi continui misiunea: aceea de a salva vieţile oamenilor”, a spus dr. David.

Adrian Iovan a pilotat nava cu care medicul a efectuat mai multe misiuni de prelevare de organe. „Era un om deosebit. Aveam mare încredere în el. Dincolo de faptul că era un profesionist, era un om bun. Într-una din misiuni ne-a dat nouă, medicilor, să mâncăm sandvişurile pe care le avea într-un ghiozdan. Ne-a spus: ‚Luaţi-le voi. Aveţi mai multă nevoie decât mine’”, şi-a amintit dr. Leornard David.

Medicul se consideră norocos pentru că în cei 7 ani de când participă la intervenţii de prelevare de organe nu a fost implicat în niciun fel de accident. „Tot ce pot să spun e că am întâlnit condiţii meteo precare. Atunci când plec într-o astfel de misiune nu am timp să mă gândesc la riscuri. Sunt conştient de ele, dar pentru mine, ca şi pentru ceilalţi medici faptul că particip la o activitate de prelevare de organe înseamnă un act ştiinţific. Momentul prelevării este un spectacol al anatomiei umane, care ajută la formarea ta ca şi medic chirurg”, a mai spus dr. Leonard David.

Mesajul medicilor către autorităţi: “Nu avem cuvinte. Tot ce putem face e să le întoarcem spatele”

Medicii se declară dezamăgiţi de felul în care au reacţionat autorităţile. “Este inadmisibil să declari public că nu există nicio celulă de criză atunci când ai un avion prăbuşit, la bordul căruia se aflau 7 persoane. Cu astfel de persoane nu te mai poţi simţi în siguranţă să pleci în misiuni, pentru că ţi se dă de înţeles că accidentul nu este o prioritate pentru ei. În aceste condiţii nu avem niciun mesaj pe care să le transmitem. Nu avem cuvinte. Tot ce putem să facem este să le întoarcem spatele”, a spus revoltat dr. Bogdan Ştefan.

Dr. Ionuţ Manea spune că este decepţionat de reacţia şefului de la Sănătate, Eugen Nicolăescu, care în ultimele două zile nu a avut nicio apariţie publică pe acest subiect. “Tot ce a făcut a fost să transmită în ziua accidentului un comunicat prin care să le transmită familiilor celor care se aflau la bordul aeronavei prăbuşite să stea liniştite că persoanele în cauză vor primi toate îngrijirile de care au nevoie. Dar, nici măcar asta nu ne determină să renunţăm la misiunea noastră”, a spus dr. Ionuţ Manea.

România, codaşa Europei la capitolul transplanturi

Luni după-amiază 4 medici: dr. Radu Zamfir (Fundeni), dr. Valentin Calu (Spitalul Fundeni), dr. Sorin Ianceau (Spitalul Municipal Beiuş), dr. Cătălin Pivniceru (Spitalul Sf. Maria din Bucureşti) şi Aurelia Ion, o studentă de la Institutul Medico-Mililar Bucureşti, s-au urcat, în jurul orei 14 în aeronava pilotată de Adrian Iovan şi Răzvan Petrescu, în Bucureşti, cu misiunea de a pleca la Oradea, de unde trebuiau să ia un ficat de la o persoană de 56 de ani, aflată în moarte cerebrală şi să îl aducă la Fundeni pentru o femeie de 52 de ani, bolnavă de ciroză şi cancer hepatic cu doi noduli pe ficat.

Două ore mai târziu, aeronava s-a prăbuşit în munţii Apuseni. Două persoane şi-au pierdut viaţa: Adrian Iovan şi Aura Ion.

Anul trecut în România s-au făcut 300 de transplanturi de rinichi, 118 transplanturi de ficat şi unul de cord, arată datele Agenţiei Naţionale de Transplant. Numărul acestora este dublu faţă de cel din 2012.

Cu toate astea, cifrele ne situează pe un ultimul loc la acest capitol la nivel european. Datele arată că în Europa media donatorilor este de 20 de persoane la 1 milion de persoane, în timp ce în România media este 7 donatori la 1 milion de persoane.

Cifrele mai arată că pe lista de aşteptare se mai află în jur de 3.600 de persoane, dintre care 2.688 de pacienţi care aşteaptă un rinichi, 242 de persoane care au nevoie de un transplant de ficat, 850 de persoane care aşteaptă un transplant de măduvă şi 21 de pacienţi care aşteaptă o inimă.

Sursa:www.gandul.info