Galeriile de Artă “Ştefan Luchian” din Botoşani a strâns, astăzi, laolaltă, cei mai buni prieteni şi colaboratori ai artistului plastic Marcel Mănăstireanu.
La 66 de ani, sculptorul a reuşit să facă un altfel de vernisaj al lucrărilor sale aflate acum în toată Moldova de o parte şi de cealaltă a Prutului. Fotografii strânse într-un album, reprezentând picturi, lucrări de grafică şi sculpturi ale marelui artist, realizate în ultimii 40 de ani de slujire pe altarul artei…au fost tipărite şi redate publicului, sub formă de document:,,Marcel MĂNĂSTIREANU – în viaţă”, volum editat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, apărut la Iaşi în 2016.
Despre legenda vie a Botoşaniului, au vorbit unuii dintre prietenii săi:
“Dacă nu apărea la timpul potrivit, Marcel Mănăstireanu tot trebuia să apară! Pentru că Botoşaniul are o mulţime de creatori în toate domeniile, mai puţin sculptori. Singurul sculptor care a animat viaţa oraşului, de pe la 1880 până la 1942 când a murit, a fost italianul Pererinetti, care s-a stabilit aici în oraş şi de la care au rămas câteva lucrări în cimitirul armenesc şi în cimitirul Eternitatea.
De atunci nu a mai apărut niciun sculptor, şi el trebuia să vină! Marcel este opera unui minunat profesor de la Şcoala Populară de Artă, profesorul Aurelian Donisă, care este pentru Marcel cel ce a fost pentru Eminescu Aaron Pumnul adică cel care i-a arătat drumul pe care trebuie să meargă.
A creat foarte mult, peste 130 de lucrări de artă, care împodobesc toată Moldova şi care dau o altă dimensiune multor localităţi din ţară. Nici Botoşaniul nu a avut lucrări de artă. Lui Marcel îi datorăm faptul că locurile cele mai importante din Botoşani sunt acum agrementate şi plac datorită lucrărilor pe care le-a făcut. Lucrări în care a pus nu numai arta pe care o stăpâneşte cu desăvârşire, ci a pus şi foarte mult suflet. Putea să facă lucrări de avangardă, cu care putea să meargă nu numai peste Prut, ci mai departe în apusul Europei, dar a considerat că este bine să lucreze pentru sufletul nostru, al românilor! De aceea atunci când te duci în rotonda din parcul Eminbescu, simţi că fiecare statuie e de acolo, nu e adus de undeva…pentru că Marcel esteun perfecţionist, care nu a lăsat niciun bust la întâmplare, ocupându-se de soclu de amplasament, pentru ca lucrarea să fie desăvârşită.
Este un om foarte cunoscut prin opera sa, dusă pretutindeni, mai mult decât au făcut-o alţii… politicienii…Ceea ce a făcut el dincolo de Prut, la Chişinău, la Cernăuţi, şi în alte părţi, depăşeşte ca dimensiune orice demers diplomatic: românii vâd acoo români, îşi recunosc domnitorii, îşi recunosc poeţii şi se simt mai români acolo unde nu se pot simţi!
Marcel va avea un loc în istoria culturală, el poate fi numit sculptorul Moldovei! Ar fi bine să răsplătim valorile noastre cât sunt, încă în viaţă şi să nu lăsăm oamenii să îşi facă singuri monumente şi să le facem noi, cât încă trăiesc!
Marcel este unic!” ( Gheorghe Median)
“Ne-a îmbogăţit oraşul cu atâtea personalităţi, care au meritat să devină statui… A fost trimis de Divinitate să îndeplinească această poruncă, pentru că lucrurile ce devin legendă se încarcă de porunci! Privind lucrările lui, realizate de-a lungul vieţii, am avut revelaţia că lui i s-a dat o poruncă, ca cei care merită să nu fie uitaţi, el să aibă grijă să nu fie! Să facă în aşa fel încât memoria lor să fie înveşnicită, în cel mai solid mod, în cel mai dăinuitor material: în piatră! Obştea noastră va fi foarte săracă, atunci când va veni absenţa lui...” (Lucia Olaru Nenatti)
Ce spune artistul:
” Cei 40 de ani de carieră îi piatră a însemnat o muncă grea, dar cu multe satisfacţii, cu multe suişuri şi coborâşuri, dar şi cu multe sacrificii!
Dacă şi-ar da seama tinerii de astăzi câte satisfacţii poţi să ai după execuţia unei lucrări de sculptură, când se adună oamenii la dezvelire…nu-ţi mai trebuie nici bani, nimic…ci bucuria aceea că ai bucurat alţi oameni din jurul tău!
Acesta a fost cel mai important lucru din viaţa mea: să bucur pe alţii!
Am scos la iveală nişte personalităţi, pentru ca tinerii să aibă un reper, să ştie de unde au plecat! Aşa i-am spus şi fiului meu, plastician renumit, să nu uite de unde a plecat!
Pe Eminescu l-am dus peste tot! De Fiecare dată am căutat alte expresii, pentru că Eminescu a avut şi el chinurile vieţii lui, dar şi realizările lui.
Acest album este pentru mine o realizare foarte mare, un vis împlinit! Sper să mai pot lucra şi de acum înainte!
Vreau să mulţumesc tuturor botoşănenilor care au avut încredere în ceea ce am făcut eu, şi celor care m-au criticat, pentru că de la ei am avut de învăţat pe ce drum să merg în continuare.
VĂ IUBESC PE TOŢI! PENTRU VOI AM FĂCUT TOT!” (MARCEL MĂNĂSTIREANU…ÎN VIAŢĂ!)
