“Viaţă de pompier”
Pentru început, după toată experienţa pe care am acumulat-o la şcoala şi tabăra de vară în domeniul situaţiilor de urgenţă, consider că pot compune o definiţie a pompierului.
POMPIER – persoană cu un suflet imens, ce este capabil să salveze vieţi şi să-i facă pe ceilalţi fericiţi. Indiferent în ce situaţie se află, ei îşi riscă viaţa, pentru oameni.
De la începutul orelor din şcoala de vară, mi-am dat seama că pompierii sunt mai diferiţi faţă de ceilalţi oameni. Nu, nu au un ochi în plus sau un picior în minus, au doar o inimă foarte mare. Fiecare dintre noi are un suflet bun, însă nu cu toţii îl valorificăm. Vă garantez că pentru a deveni pompier este vital să au un asemenea lucru.
Viaţa de pomoier nu este una uşoară, însă este nemaipomenit de frumoasă. Am învăţat că pompierii se bazează pe coechipierii lor şi că, dacă lipseşte unul, celorlalţi le este mai greu să termine misiunea.
Mereu serioşi, dar cu un zâmbet în inimă, aşa pornesc toţi. Niciunul nu doreşte altceva decât să audă de la o persoană : “Mulţumesc pentru că mi-ai salvat viaţa!”
În spatele acestor sarcini, se ascund ore de antrenament şi muncă. Ani la rând, zi şi noapte, sunt acolo pentru noi. Şi vreau să le mulţumesc! Deşi nu ştiu ce voi deveni în viitor, ori medic, ori pompier, cu siguranţă voi dori să salvez vieţi, să fiu fericită prin ceea ce fac, ajutând oamenii.
Nu pot să descriu în cuvinte cât de mult m-au ajutat pompierii în tabără şi m-au motivat să fac ceea ce îmi doresc. Doresc, peste 20 de ani, să particip cu ei la o misiune, să ne bucurăm de acelaşi lucru din nou.
După cinci zile petrecute cu ei, pot spune că aceste versuri mă reprezintă :
“Aşa am fost, aşa voi fi
Mereu pompierii voi iubi”.
Luciana Maria Covrig – Şcoala Gimnazială „Mihail Kogălniceanu” Dorohoi – Locul I
