Duminică, la Biserica Vovidenia, s-au înălțat rugăciuni speciale în sprijinul tinerilor care de mâine încep probele scrise ale Baclaureatului.
Părintele paroh, Partenie Apostoaie, a avut un cuvânt motivant pentru toți tinerii aflați în febra examenelor, încurajându-i să aibă încredere. Primul îndemn a fost însă pentru părinți și pentru bunicii care au un copil în astfel de situație, recomandându-le să le transmită încurajările prin rugăciune în Sfânta Biserică. Și de asemenea să nu transorme un eșec al copilului într-o dramă personală.
,, Dragi părinți! Unu: Să aveți încredere în copiii dumneavoastră, chiar dacă nu vor lua note mari sau poate , ferească Dumnezeu, nu vor lua acest examen. Să-i iubiți așa cum sunt! Doi: Să le oferiți dreapta credință. Și pe Hristos în inima lor. Trei: În primul rând să-i învățați să fie oameni. Și patru: Să nu faceți din examenul de bacalaureat și din celelalte examene ale copiilor dumneavoastră, așa…un moment în care să mai strălucească un pic aura dumneavoastră. Adică ce va spune colegul meu de muncă despre faptul că fiul meu a luat 8.50 în loc de 9 și al lui a luat 8.70. Unii părinți țin mai mult la imaginea proprie decât la ce a învățat copilul. Adică nu contează cât a învățat copilul, dar mult contează imaginea mea în fața celorlalți: Mă faci de râs, copile. Dragii mei părinți,nu mai băgați de seamă ce va spune colegul de muncă, fratele, sora, vecinul. Ai copilul tău, iubește-l așa cum este”, a spus părintele Partenie celor prezenți.
Tinerilor care se află în examene s-a adresat cu blândețe, dar cu un mesaj tranșant: ,, Există viață și după Bacalaureat!
,,Copiilor, tineri dragi, SĂ AVEȚI ÎNCREDERE! Să nu credeți că acela care are 5 la examenul de bacalaureat sau oricare alt examen, e jumătatea celui care are 10. Catalogul este doar o mică fărâmă, o picătură din oceanul vieții voastre și nu uitați: Există viață și după Bacalaureat!! , a mai adăugat îndrăgitul preot.
Pentru toți, părintele a relatat pilda creionului, insistând pe convingerea că tot ce contează este sufletul și nu o carcasă, orice ar fi aceasta.
,,Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile.
Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.”
