Gabriel Miron, un adolescent din satul botoşănean Arborea, a renunţat la şcoală pentru a-şi întreţine familia. Mama este văduvă, bolnavă de leucemie şi are în grijă patru copii, iar băiatul odinioară silitor la ore munceşte acum cu ziua prin sat.
La ora 6.00 dimineaţa, Gabriel Miron, un adolescent de 16 ani din satul botoşănean Arborea, comuna George Enescu, iese deja pe poarta casei. Îşi îndeasă pe cap un fes ponosit şi pleacă pe uliţele satului, cu o lopată sau un topor în spate.
În timp ce mulţi tineri de vârsta lui se pregătesc să meargă la şcoală, Gabriel are deja o oră de muncă grea. A renunţat la şcoală acum un an şi lucrează cu ziua pe unde poate. Pentru unii, Gabriel pare un tânăr căruia nu i-a prea plăcut cartea. În realitatea însă, copilul din Arborea ascunde o poveste de un dramatism aparte şi o lecţie de altruism şi sacrificiu.
Gabriel a renunţat la şcoală din cauza sărăciei. Munceşte pentru a se întreţine şi pentru a-şi ajuta mama şi cei patru fraţi. Pentru adolescentul din Arborea copilăria s-a terminat rapid şi a luat viaţa în piept pentru a-i ajuta pe ceilalţi. Pe Gabriel l-am găsit către prânz, acasă. Îşi încălzea mâinile bătătorite de muncă la soba veche de aproape 100 de ani. Aici, în izba moldovenească din chirpici a familiei Miron, am aflat cum un elev eminent a ajuns să muncească cu ziua, în România anului 2018.
Tatăl i-a părăsit din senin
Gabriel Miron provine dintr-o familia foarte săracă. În casa bătrânească mică şi sărăcăcioasă, adolescentul trăieşte alături de mama sa, Doina, şi de încă două surori şi un frate. Cea mai mare este sora lui Gabriel, o tânără de 17 ani, în clasa a XI-a. Toate lucrurile sunt vechi în casă, iar după şcoală sau muncă copii se încălzesc la cuptorul străvechi, lutuit la intervale regulate.
Sărăcia n-a fost singura lovitură primită de familia lui Gabriel. Tatăl copiilor a plecat acum 15 ani şi nu s-a mai întors. Mama i-a crescut singură pe toţi. Până acum trei ani şi jumătate a fost gestionară în sat, vânzând pe la diferite magazine săteşti. Apoi femeia a fost lovită cu un diagnostic medical crunt: leucemie. De atunci, cheltuielile s-au înmulţit, iar singurul venit stabil al familiei este pensia de boală a Doinei.
„N-am mai putut munci. Pe de altă parte, sunt mereu pe drumuri pentru tratamente, pentru investigaţii. Sunt singurul lor susţinător, a trebuit să lupt. Cinci persoane acum trăim cu pensia mea de boală de 640 de lei la care se adaugă alocaţiile copiilor. În total, sunt 1.200 de lei pentru toţi. Din aceşti bani trebuie să plătesc lumină, butelie, drumuri la Iaşi şi alte şi alte cheltuieli“, spune Doina.
Situaţia s-a complicat şi mai mult având în vedere că fata cea mare învaţă la Liceul „Regina Maria“ din Dorohoi. Până acum un an, şi Gabriel făcea naveta la Şendriceni. O parte din costul transportului era decontat de către stat, dar până să primească banii mama trebuia să scoată bani din buzunar. Până la Dorohoi şi Şendriceni, copiii făceau aproximativ 20 de kilometri doar dus. „M-am străduit să-i ţin în şcoală, să aibă mâncare, să fie curaţi, dar la un moment dat cheltuielile m-au depăşit“, spune Doina.
„A fost o decizie dureroasă“
Gabriel a terminat 9 clase. Anul trecut era elev la Liceul „Alexandru Vlahuţă“ din Şendriceni, o şcoală foarte bine cotată în judeţul Botoşani. Era unul dintre cei mai buni elevi. „Este un copil foarte bun, foarte muncitor şi era un elev deosebit de silitor. Toată lumea ştia asta“, spune şi Angela Toma, primăriţa comunei George Enescu. Lui Gabriel îi plăcea şcoala, mai ales chimia şi matematica.
După ce a terminat clasa a IX-a, Gabriel a luat o decizie dureroasă, dar pe care el a considerat-o necesară. „Vedeam că sunt probleme financiare grave acasă. Adică, naveta mă costa cam 270 de lei lunar. Mai costau şi lucrurile de care aveam nevoie la şcoală. Nu mai erau bani şi pentru ale mele şi pentru sora mea la liceu. Şi atunci am zis că renunţ. Familia a încercat să mă convingă să nu fac asta, fiindcă învăţam bine. Dar a fost decizia mea. A fost o decizie dureroasă dar fără regrete. Trebuia să fac asa. În felul acesta, sora mea putea continua să meargă la şcoală şi, pe deasupra, aveam timp să muncesc, să ajut familia cu bani“, spune Gabriel Miron. Decizia lui Gabriel a impresionat autorităţile locale. „Când am aflat, m-am întristat. Ştiam că este un elev foarte silitor. Pe Gabi te poţi baza, este serios, nu are vicii, este muncitor. Facem tot posibilul să găsim soluţii pentru a încerca cumva să-l ajutăm să continue şcoala. Este păcat“, mai spune primăriţa Toma.
Aşteaptă majoratul ca să plece „în afară“
Gabriel a fost de neclintit în decizia sa. Zilnic, de un an, se trezeşte dimineaţa devreme şi pleacă prin sat să caute de muncă. Oamenii nu ezită. Ştiu că are nevoie de bani, dar mai ales că este serios şi muncitor. Se pricepe la orice, inclusiv la construcţii, întreţinut animale, lucrul pământului. Când l-am găsit acasă, tocmai venise de la o familie cu mulţi copii, unde bărbaţii familiei erau plecaţi la muncă în străinătate. A pus la punct gospodăria femeii, contra cost. „Muncesc orice, de la construcţii la animale. Orice. Eu prin muncă mă descurc şi mai pun deoparte şi ceva bănuţi pentru acasă“, spune Gabriel.
Pleacă inclusiv la Dorohoi sau oriunde află că poate munci şi câştiga un ban. Aşa a ajuns să se întreţină singur şi să-şi ajute cum poate şi familia. „Se îmbracă cu banii câştigaţi. Îşi asigură minimul necesar. Şi dă bani în casă şi pentru mâncare, mă ajută cu bani de drum la Iaşi. Avem bani şi pentru sora lui, la şcoală. Gabriel este o binecuvântare pentru noi, dar îmi pare că nu mai merge la şcoală. Mi se rupe sufletul“, spune Doina, mama lui Gabriel. Deocamdată, tot ce-şi doreşte adolescentul din Arborea este să poată pleca la muncă în străinătate. „Vreau să fac 18 ani şi să plec să muncesc în afară. Să-mi găsesc loc de muncă şi să-mi ajut familia să trăiască mai bine“, adaugă Gabriel.
Sursa: adev.ro
