LOCAL | Povestea elevului din Botoșani anchetat şi iradiat de Securitate pentru inscripţii anticomuniste şi împotriva lui Ceauşescu

Iulian Mugurel Călinescu este unul dintre liceenii care au avut curajul să se revolte în anii ’80 împotriva lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist. A murit pe 13 februarie 1985, după o boală cruntă, cu o evoluţie fulminantă, cauzată de iradiere.

În 1982, Iulian Mugurel Călinescu era doar un puşti de 17 ani, elev în clasa a XI-a la Liceul „A.T. Laurian” din Botoşani, care simţea, ca mulţi alţi tineri adolescenţi, frustrările generate de îngrădirea libertăţii de exprimare. Nimic nu prevestea sfârşitul său sumbru şi precoce, decât poate firea lui prea demnă pentru o existenţă cu atât de multe neajunsuri. În acelaşi an, după o vizită a lui Nicolae Ceauşescu în Botoşani, a cutezat să scrie pe clădirile din oraş lozinci anticomuniste, cum ar fi „Vrem libertatea cuvântului”, „Jos Ceauşescu”, „Vrem sindicate libere”. N-avea să mai iasă, din acel moment, din vizorul Securităţii.

„Cum acţiona Mugurel? După ce îşi termina lecţiile, asculta ştirile de la „Europa Liberă“, pe care radioul său poposea cel mai des, îmbrăcat în echipament sportiv, ieşea să-şi facă „antrenamentul“ de seară. Locuia într-un bloc central, pe str. Marchian nr. 64, chiar („Gazeta de Botoşani“, nr. 18, 1 februarie 1990) în faţa Casei Sindicatelor, atunci în construcţie. În fugă, pe panourile şantierului de acolo scria lozinci, după care îşi continua periplul, lozincile fiind scrise chiar şi pe zidurile Comitetului Judeţean de Partid.

A fost prins la începutul lunii octombrie, când încă nu începuseră cursurile şcolare, elevii şi profesorii fiind antrenaţi la campania agricolă de toamnă. Dezamăgirea securiştilor puşi pe urma „bandiţilor“ care le creau insomnii a fost foarte mare. Se aşteptau să descopere o organizaţie, un grup, iar cel arestat şi încătuşat era aproape un copil. Avea doar 17 ani: nici nu era bine cunoscut în liceu, deoarece în acea toamnă se transferase de la Liceul Mihai Eminescu“ – Anale Sighet 10 – Zenovia Pavlică , „Liceeni Contra dictaturii” .

“Era pus să stea cu mâinile în sus în faţa unei lumini foarte puternice”

Securitatea a încercat, la audieri, să afle mai mult decât putea să le povestească, sub constrângere, Mugurel, căci puştiul acţionase de unul singur. Ţinut nedormit, dar mai ales ameninţat cu repercusiuni asupra sa şi a familiei, Mugurel a avut un şoc psihic. Episodul de la Securitate l-a măcinat însă şi fizic, pentru că odată cu el începuse, fără ca tânărul să aibă habar, drumul către moarte.

Subit, începuse să se simtă din ce în ce mai fără vlagă. În linişte, pe nesimţite, Mugurel se stingea văzând cu ochii, spre stupoarea familiei, supravegheată continuu de Securitate din acel moment.

„Revenit acasă, după câteva zile de anchetă, băiatul va fi total schimbat: abătut, taciturn, refuzând să vorbească despre tratamentul la care a fost supus. Rar îi mărturisea mamei că era pus să stea cu mâinile în sus în faţa unei lumini foarte puternice şi că era de fiecare dată servit cu cafea, el, un copil de 17 ani. Pus în libertate, la cel mult două zile, era chemat la Securitate şi anchetat, pus să dea declaraţii. A urmat scenariul obişnuit în asemenea cazuri: oprobiul public” , se mai arată în  „Liceeni Contra dictaturii”

I s-a întocmit dosar pentru şcoala de corecţie

Transformat într-un paria, marginalizat şi umilit, ca elev, Mugurel a fost desfiinţat public. Durerea sufletească i-a adâncit şi mai tare suferinţele fizice despre care băiatul nici nu mai îndrăznea să vorbească.

„Punerea în discuţia UTC-ului, sancţionat, iar apoi, în Aula Liceului, în prezenţa conducătorilor de partid locali, ai tuturor directorilor de liceu din judeţ, o şedinţă exemplară la care a fost obligată să asiste şi mama băiatului. Fosta directoare a liceului, soţia unui important activist de partid, a fost neiertătoare, înfierând cu „mânie proletară“ faptele elevului Iulian-Mugurel Călinescu. I s-a întocmit dosar pentru şcoala de corecţie; ameninţările se ţineau lanţ la adresa mamei şi a băiatului. Bătând la mai multe uşi, mama a reuşit să-l absolve de şcoala de corecţie. Băiatul părea a fi lăsat în pace, dar telefonul era ascultat şi familia supravegheată discret” – Anale Sighet 10 – Zenovia Pavlică , „Liceeni Contra dictaturii.

La trei ani s-a mai rezumat viaţa lui Mugurel de după episodul de la Securitate.

„ Pe13 februarie 1985 moare, în urma iradierii la Securitate”, explică Florin Dobrescu, secretar al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu şi manager al proiectului Muzeul Rezistentei.

Sursa: adev.ro