LOCAL | Poeți în dialog: Radu Florescu și Nicolae Sava, la Memorialul Ipotești

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu, în parteneriat cu Colegiul Național A.T. Laurian din Botoșani, continuă seria de lecturi poetice desfășurate sub genericul Poeți în dialog.
Invitații acestei luni sunt poeții Radu Florescu și Nicolae Sava, care, pe 18 aprilie 2019, la ora 12.00, vor citi poeme și vor răspunde la întrebările elevilor și profesorilor de la Colegiul Național A.T. Laurian din Botoșani.

Radu Florescu (n. 14 iunie 1961, Borca, Neamț) a debutat editorial în 1989 cu grupajul Poeme singure, într-un volum colectiv care a apărut la Editura Junimea din Iași. A publicat ulterior volumele de poezie: Camera liturgică (Acțiunea, 1992); Satrapia (Timpul, 1995); Casa din care ies (Axa, 1997); Negru transparent (Timpul, 2001); Rău de pământ (Dionis, 2004); Probă de viață (Conta, 2008); Poeme singure (antologie; TipoMoldova, 2011); Poeme oculte (Charmides, 2012); Călătorii amânate (Junimea, 2015).
Poemele lui Radu Florescu relevă peisaje interioare (Oameni și peisaje este titlul unui grupaj din volumul Poeme oculte), dominate „de negru și de spaima morții” (Ioan Holban), poetul surprinzând prin „viziunile unei apocalipse mereu amânate” (Adrian Alui Gheorghe), ca în acest text din Casa din care ies: „au venit și mi-au privit casa. rând pe rând/ au săpat adânc sub temelie. nu mi-au spus un cuvânt/ dar unul dintre ei a luat în mâini un/ pumn de pământ prin care vântul șuiera sălbatic./ azi privesc pietrele roșii sub care macină/ moartea și din casa mea rând pe rând/ ies frate și soră”.
Criticul Al. Cistelecan scrie că Radu Florescu „își taie versurile cu precizie și siguranță. /…/ Lirismul său e unul de raport, cu o inventivitate ce se consumă cu precizia desenului, nu în fascinație. De aici aerele neutrale pe care și le dă discursul, înăbușind de fapt un temperament expresionist. Sub enunțul rece și indiferent, de grefier, poetul lucrează în culori tari și în contraste violente…”

Nicolae Sava (n. 23 octombrie 1950, Vânători, Neamț) a debutat editorial în 1981, cu grupajul de poeme în proză Despre prietenie, în volumul colectiv Caietul debutanților, apărut la Editura Albatros. A publicat volumele de poezie: Fericit precum mirele (Junimea, 1983); Privighetoarea (Junimea, 1989); Viață publică (Panteon, 1995); Proză, domnilor, proză! (Axa, 1997); Insolența nopților (Axa, 2004); În aripi de gală (Dacia XXI, 2011); Privighetoarea arsă (antologie; TipoMoldova, 2011).
Prozopoemele lui Nicolae Sava, „scrise alert, pe jumătate nostalgice, pe jumătate joviale, cel mai adesea cu țintă parabolică” (Radu G. Țeposu), se construiesc în jurul unui eu ce trăiește un sentiment acut al singurătății în confruntarea cu cotidianul. Nonconformismul și histrionismul acestuia sunt de fapt, constată Mircea A. Diaconu, „apanajul tristeții copleșitoare, care ia forma metaforelor delicate, ingenue. Asta nu-l împiedică să fie deseori ironic, dar ironia lui Nicolae Sava e amară, sceptică, îndurerată. Un martor al vieții și al secolului care «dictează ca să se știe», ce duce în spate melancolia fără de nume a celorlalți”.
Poemele alcătuite dintr-o singură frază sunt de o percutanță impresionantă: „Prietenul meu Niță s-a întors din armată cu o baionetă frumoasă în inimă” (Despre prietenie); „Am găsit un sâmbure de adevăr l-am pus pe o piatră și cu alta poc” (Fabulă).

Radu Florescu și Nicolae Sava au fost printre fondatorii „Grupului de la Durău”, alături de Mircea A. Diaconu, Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Vasile Tudor, Cassian Maria Spiridon.