“Fără lipsă de modestie, am reuşit să ducem numele României acolo unde îi este locul. Şi asta datorită oamenilor care m-au ajutat! Mă bucur să fiu, din nou, acasă! ACASĂ E RAIUL!”
Sunt cuvintele unui campion modest, extrem de muncitor, devotat şi care a învţat să ăşi învingă limitele.
După o experienţă extrem de grea, pompierul Iulian Rotariu a ajuns, sănătos, acasă. A fost aşteptat, ca de obicei, de colegi care îl susţin în toate competiţiile la care participă şi care i-au oferit îmbrăţişările de care “avea nevoie”.
A alergat, din nou, în deşert. Din nou, cu zeci de kilograme în spate, prin nisip şi la temperaturi extreme, de 50 de grade chiar, în deşertul Namibiei, cel mai vechi deșert din lume, unde sunt cele mai mari dune de nisip, unele având o înălțime de peste 320 de metri. Un ultramaraton clasat în primele zece curse din lume ca dificultate!
Iulian Rotariu a alergat în spirit caritabil 250 de kilometri în șapte zile pentru aceeaşi cauză, pentru copii cu autism.
Şi a încheiat competiția pe poziţia a patra, în clasamentul general, fiind clasat pe primul loc la categoria sa de vârstă.
Pompierul a făcut parte din plutonul fruntaş în toate cele şase etape ale cursei, în ultima fiind cotat cel mai rapid participant, cu cel mai bun timp.
“Cei din organizaţia „4Deserts” ştiu că, atunci când vorbeşti de România, este Iulian de la Pompieri, care aleargă ca o maşină de luptă. Am arătat tot timpul că disciplina, pregătirea cu care am fost însuşit la locul de muncă face cel puţin 100% din posibilitatea de a termina aceste deşerturi frumoase şi minunate, cum le spun eu, dar care nu te iartă.
Mulţi spun sau au spus “pompierul campion care a cucerit deşertul”. Eu tot timpul am pus: deşertul nu poate fi cucerit, nici măcar Alexandru Macedon nu a reuşit. Din punctul meu de vedere, deşertul l-am însufleţit ca o femeie: dacă-l faci să te iubească, ai posibilitatea să ieşi sănătos din el. În caz contrar, nu ştiu dacă îţi mai doreşti şi a doua oară să revii.
Toate cursele la care am participat au fost diferite una de alta! Cel mai greu de suportat a fost umiditatea foarte mare şi faptul că vântul nu a încetat niciodată. Chiar şi în cort a trebuit să port ochelari de soare ca să nu-mi intre nisip în ochi. Imaginaţi-vă, şapte zile să mănânci prafuri din rucsac, să porţi acelaşi pantalon, acelaşi tricou… doar gândurile bune de acasă m-au ajutat să termin competiţia!Am învăţat că nu trebuie neaprat să obţin primul loc, ci să învăţ ceva din fiecare experienţă!” a declarat Iulian Rotariu.
Utima etapă a fost câştigată de România, cuun avans de 5 minute, Iulian Rotariu reuşind s termine cei 10 km cu rucsacul de 8 de kg în spate în 39 de minute.
“Pentru mine a fost o minune! Sigur cineva m-a purtat prin deşert pe palme! Nu puteam altfel! Am zburat!” a încheiat maratonistul.
Iulian Rotariu nu are timp să se odihnească. Deja se gândeşte la antrenamentul pentru finala la cross- 6.000 de metri, la campionatul organizat de MAI la Cluj, unde participă de când a intrat în structura ISU. Ca de fiecare dată, şi acum pompierul campion îşi doreşte să urce pe podium.
Şi asta nu e tot! În luna octombrie îşi doreşte să participe la un nou maraton, de această dată în Patagonia, acolo unde se vor întâlni toţi cei 300 de participanţi la toate competiţiile din “4 Deserts”. Şi, evident, în 2018 are şansa să îşi indeplinească marele său vis : maratonul din Antarctica, unde va alerga la minus 50 de grade Celsius!
One Comment