LOCAL | Festivalul Național de Poezie și Proză ”Mihai Eminescu”, Botoșani, ediția a VII-a, 2018 – FOTO

Parafrazându-l pe distinsul poet, scriitor, publicist, Răzvan Ducan: ”Eminescu este 1 Decembrie al literaturii române, așa cum 1 Decembrie este Eminescu al istoriei române!”

A șaptea ediție a Festivalului Național de Poezie și Proză „ Mihai Eminescu” s-a încheiat.

Vineri, 15 iunie, 2018, elevi și profesori, părinți și susținători ai concurenților, au participat la activitățile incluse în proiectul inițiat de Asociația Județeană a Profesorilor de Limba și Literatura Română, Botoșani.

Desfășurate în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean, Colegiul Național „ Mihai Eminescu”, Memorialul Ipotești și Societatea Cultural-Artistică „ Arlechin”, activitățile au început în Sala Multimedia a colegiului partener, cu Simpozionul National „ Poesis Litera”.  Elevi mici și mari, părinți și profesori au apreciat intervențiile pe tema „ Eminescu și identitatea națională”, spilcuiri din lucrările înscrise la simpozion: prof. Ovidiu Iurieț, prof. Maria Oniciuc, prof. Oana Axinciuc, elevele Daria Miea și Ruxandra Scripcariu au amintit de statornica muncă literară a marelui poet în sprijinul conservării specificului național.

Prezent la simpozion, scriitorul și cercetătorul Răzvan Ducan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj, a dezbătut asupra nașterii poetului și le-a povestit celor prezenți despre viața lui Eminescu la Blaj. Întâlnirea de la Colegiul Național „ Mihai Eminescu” s-a încheiat cu un recital de poezie dedicată lui Eminescu și alte texte scrise de Răzvan Ducan, din volumul „ Poporul de proști versus Eminescu”.

După ora 11, în zona de festivități de la Botosani Shopping Center, s-a desfășurat spectacolul- concurs de recitare, teatru și interpretare inclus în calendarul activităților festivalului. Mai bine de două ore, copii din județ și din afara lui și-au demonstrat talentul artistic, râvnind la premii. Grupul „ Metafora”, premiat de atâtea ori de organizatori la edițiile precedente și deținători ai Trofeului „ Poesis Litera”, 2017, a deschis concursul cu piesele „ Amintiri” și „ O, rămâi”. Doritoare să participe direct la competiție, dar să și cunoască tărâmurile eminesciene, Ilinca Guțu din Vaslui a recitat „ Epigonii” și „ Iubind în taină”. Copiii de la Grădinița ”Șotron”, în cadrul concursului ”Eminescu în Centenar” au recitat poezii și au fost premiați de doamna director Adriana Avădăni și Flavius Damean. Și-au dat concursul tinerii actori de la Trupa de teatru „ Arlechin”, interpretând „ Luceafărul” și poezii din creația eminesciană; și elevii din clasa a V-a de la Colegiul Național „ Mihai Eminescu” Botoșani au intrat în concurs cu „ O mare și frumoasă prietenie”, o dramatizare după Dumitru Almaș, recitând și ei, de asemenea, versuri de Eminescu. Un moment literar- muzical de excepție au susținut, din nou, copiii de la Școala Gimnazială nr. 1, Vorniceni. Muzică pe versuri de Eminescu, recitări sensibile au rupt aplauze, lacrimi și aprecieri. Au fost prezenți la spectacol și copiii de la Școala Gimnazială nr. 1, Albești, copii însoțiți de Iustima Irimia Cenușă și pr. paroh Teodor Cenușă. Prima oară pe scenă, mititeii au recitat timid din Eminescu și au fost încurajați de cei prezenți și de organizatori.
Concursul s-a încheiat cu interpretarea deosebită a grupului folk din Suceava, „ Odor”.
La finalul manifestării, invitații Răzvan Ducan și folkistul Adrian Sărmășan au recitat versuri dedicate marelui poet și au încântat publicul cu acorduri de chitară.

Toți cei ce au participat la concurs au fost apreciați de juriu și recompensați, pentru dragostea față de poezia lui Eminescu, prin aplauze, cu diplome și cărți.

Trofeul „ Poesis Litera” pentru participare directă în concurs a fost înmânat Georgianei- Marilena Mihai, de la Școala Gimnazială nr.1, Vorniceni, pentru întreaga prestație.

La întoarcerea spre casă, spre Ardealul pe care Eminescu îl vedea încorporat în Dacia lui Mare, Ardeal care, așa cum spunea poetul ”e cu mult mai mult drept și cu mult mai multă rațiune al nostru decât al lor”, mi-am adus aminte de niște versuri de-ale mele, care încearcă să răspundă la întrebarea ce-am fi fost, dacă nu ar fi fost Eminescu. Așadar… Fără Eminescu/ Limba Română ar fi fost şi acuma pusă în gips./ Am fi umblat pe stradă/ trăgând anevoie greutăţi de cuvinte./ Am fi survolat înţelesuri puţine,/ în spaţii de-ntors, strâmte./ Roiuri de onomatopee ne-ar fi invadat casa./ Pe verbe am fi avut igrasie./ S-ar fi coclit şi adjectivele,/ iar cichindeali, mumuleni şi praleşti/ ne-ar fi colmatat timpanul./ Fără Eminescu,/ Limba Română ar fi fost şi acuma pusă în gips./ Ne-am fi buricat încă o mie de ani,/ unul pe altul, pentru a vedea spre niciunde,/ până să fi înţeles că este  verigă lipsă.// (poezia Veriga lipsă)

Și cum spuneau regretații cantautori și români unioniști de peste Prut, Ion și Doina Aldea Teodorovici, ”De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece!”