LOCAL | Conducerea IPJ Botoșani își dorește întărirea autorității polițiștilor!

Astăzi, la sediul Inspectoratului Județean de Poliție a avut loc o conferință de presă pe marginea proiectului de lege privind întărirea autorității polițiștilor. 

Astfel, la conferință au participat Viorel Șerbănoiu, inspectorul șef al instituției, comisarul șef Tapalagă Paul – șef serviciu ordine publică, comisarul șef Orhei Teodor – șef serviciu rutier, comisarul Bădăluță Florin – șef serviciu arme explozivi și substanțe periculoase și subcomisar Aniței Ioan – șef serviciu investigații criminale.

Efectivele Ministerului Afacerilor Interne sunt angrenate zilnic în misiuni de ordine şi siguranţă public, dintre cele mai diverse şi cu grade diferite de risc. Dinamica fenomenului infracţional rămâne o ameninţare permanentă atât la adresa comunităţii cât şi faţă de organele de aplicare a legii, deşi rezultatele obţinute în ultimii ani şi sondajele efectuate arată că siguranţa cetăţeanului a crescut.

S-a constatat că intervenţia poliţiştilor sau jandarmilor în situaţiile în care este vizată o comunitate de oameni sau anumite medii sociale  poate să se soldeze cu ameninţări, loviri sau alte violenţe, vătămări corporale ori chiar cu omorul personalului implicat.

Evaluările efectuate la nivelul Ministerul Afacerilor Interne privind aspectele referitoare la protecţia şi autoritatea personalului care desfăşoară activităţi în spaţiul public indică persistenţa unei situaţii favorizante de o serie de factori de risc sociali şi profesionali, după cum urmează:

• Proliferarea violenţei sau a modelelor comportamentale agresive şi a consumului de alcool
• Organizarea autorilor în grupuri, aspect ce generează un sentiment suplimentar de încredere în forţele proprii şi determină o amplificare a acţiunilor săvârşite
• Descurajarea organelor de ordine publică de a utiliza mijloacele din dotare, în mod eficient, de teama eventualelor repercursiuni (cazurile de folosire a forţei sau uzul de armă, de exemplu)
• Deficienţe în pregătirea continuă a personalului, axată mai puţin pe consolidarea practică a cunoştinţelor teoretice şi modalităţilor de aplicare a tehnicilor şi procedurilor de intervenţie

În acest context, Ministerul Afacerilor Interne depune eforturi pentru consolidarea capacității operaționale a structurilor cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice și pentru consolidarea autorității personalului care execută misiuni în acest domeniu, printr-o abordare pe mai multe paliere (din perspectivă organizaţional-managerială, a relaţiilor publice, logistic sau financiară).

Prin acest proiect de lege, Ministerul Afacerilor Interne propune o serie de măsuri care să conducă la creşterea capacităţii de intervenţie în domeniul ordinii şi siguranţei publice, prin aceasta înţelegându-se instituirea instrumentelor legale necesare exercitării atribuţiilor de serviciu sau îndeplinirii misiunilor, dar şi a celor necesare asigurării unei protecţii juridice şi, mai ales, fizice, a personalului angrenat.

Măsurile propuse de MAI sunt însoţite şi de o serie de garanţii oferite cetăţeanului, care, prin texte de lege predictibile va cunoaşte care îi sunt drepturile, căror obligaţii trebuie să se conformeze, care sunt limitele de acţiune ale poliţistului, motivele utilizării unor mijloace din dotare.

În activitatea curentă, în special în domeniul ordinii şi siguranței publice, poliţiştii şi jandarmii se confruntă cu o serie de fapte antisociale, care generează disconfort social, diminuează capacitatea de intervenție a organelor în drept şi aduc grave prejudicii, de încredere a populației în instituțiile de aplicare a legii. Se desprinde astfel concluzia că doar sancționarea contravențională, pentru unele fapte prevăzute de Legea nr.61/1991, nu este suficientă, în cazul anumitor persoane „certate cu legea”. Mai mult, reacţia primită de cele mai multe ori de organul de aplicare a legii este că activitatea sa este ineficientă, fără rezultat, raportat la valoarea amenzii aplicate.

Astfel, dacă după aplicarea amenzii prevăzute de lege, continuă încalcarea legii, prin ignorarea avertismentelor lansate de agentul constatator, şi prin aceasta este adusă o tulburare sau împiedicare a folosirii normale a unor locuințe, fapta va fi considerată infracţiune şi pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Cele mai dese situații, se referă la:

• redarea de muzică, la intensitate mare, în imobile cu destinația de locuinţe;
• De regulă, la apariția organelor de ordine publică solicitate prin apelul 112, astfel de activități încetează, dar sunt reluate ulterior, ori este refuzat accesul în spațiul locuit, pentru identificarea și sancționarea făptuitorilor.
• organizarea de petreceri cu caracter privat în spațiul public, în proximitatea imobilelor cu destinația de locuințe;

Uneori, astfel de evenimente sunt organizate cu bună știință, apreciindu-se că este preferabilă amenda în locul identificării unor locații adecvate pentru astfel de activități.

De reţinut că faptele prevăzute de Legea nr.61/1991 vor fi în continuare sancţionate contravenţional; aplicarea amenzii va fi în continuare instrumentul principal de restabilire a ordinii publice. Totuşi, credem că repetarea sau refuzul de a înceta săvârșirea faptelor, după ce agentul constatator avertizează asupra consecinţelor, trebuie să conducă la măsuri mai drastice, de natură penală. Aspecte similare se regăsesc şi în alte acte normative, care reglementează şi alte domenii-spe exemplu, legislaţia incident domeniului silvic.

Aplicarea unei amenzi contravenționale împotriva celor care împiedică organele de ordine publică să legitimeze sau să conducă o persoană la sediul poliției se dovedește a fi ineficientă. Pentru acest motiv, s-a propus incriminarea şi pedepsirea cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă a faptei persoanei care, deși este avertizată cu privire la consecințele legale la care se expune, împiedică în orice mod organele de ordine publică de a-și îndeplini, în condițiile legii, obligațiile de serviciu.

Sfera acestor obligaţii este strict determinată şi se referă la:

 

• constatarea săvârșirii, în flagrant, de infracțiuni sau contravenții,
• ocrotirea vieții, sănătății și integrității corporale a persoanelor aflate într-o stare de pericol,
• legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției.

Apar tot mai des situaţii în care, diferite persoane care fac obiectul unor măsuri poliţieneşti încearcă, prin cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, să desconsidere, să ducă în derizoriu activitatea organelor de aplicare a legii, ori să lezeze reputaţia sau onoarea acestora.

S-a considerat că faptele prezentate reflectă o conduită gravă ce afectează autoritatea organelor de aplicare a legii şi au un grad de severitate suficient pentru a intra în sfera ilicitului penal. Din acest motiv, s-a propus incriminarea faptei de a întrebuința în public cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene în mod nemijlocit la adresa unui organ de urmărire penală sau de ordine publică, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, şi pedepsirea cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Legea prevede că polițistul are dreptul să legitimeze, să stabilească identitatea, să conducă persoane la sediul poliției, să folosească forța sau alte mijloace din dotare, fără însă a stabili în concret modalități de acțiune, mecanisme de aplicare graduală, reguli de intervenție şi, mai ales, garanții pentru cetățean. Există proceduri interne care reglamentează aceste aspect, însă ele nu sunt cunoscute de către cetăţeni.

Lipsa unor reguli clare reprezintă o vulnerabilitate, atât pentru polițist, pentru că activitatea sa profesională ar putea face obiectul unor evaluări arbitrare, cât şi pentru cetățean, care nu are la dispoziție un cadru normativ la care să se conformeze cu precizie.

Propunerile existente reflectă un tablou complet privind condițiile de exercitare a drepturilor poliţistului, anterior enumerate, care poate fi structurat pe următoarele elemente:

 

• protecţia poliţistului, cu respectarea drepturilor persoanei.

Polițistul va avea dreptul să solicite oricărei persoane care face obiectul unor măsuri polițienești, să țină mâinile la vedere şi/sau să adopte o poziție inofensivă care exclude săvârșirea unei acțiuni violente îndreptate împotriva acestuia ori fuga. În orice procedură de intervenţie, aplicabilă şi în alte state, activitatea poliţistului trebuie să se desfăşoare în siguranţă; acest lucru implică şi existenţa cadrului normative necesar, care să evite arbitrariul, comportamentul abuziv, dar şi orice situaţie care favorizează o posibilă agresiune.

• legitimarea și stabilirea identității

Legea în vigoare stabilește că polițistul are dreptul să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală. Textul poate fi îmbunătățit, prin enumerarea explicită, detaliată, a situațiilor în care se justifică o astfel de măsură; de asemenea, modalitățile în care polițistul poate acționa trebuie să fie cunoscute, atât de acesta, cât și de cetățean:

– verificarea unui act de identitate, a unui act prevăzut cu fotografie;

– ascultarea declarațiilor persoanei;

– verificarea, pe loc, în bazele electronice de date la care are acces polițistul;

– fotografierea, procesarea amprentelor, semnalmentelor și semnelor

particulare ale persoanei, măsuri realizate la sediul poliției;

– publicarea unei fotografii, înregistrări, schițe sau descrieri a persoanei,

dacă există o convingere rezonabilă că această măsură va ajuta la stabilirea

identității persoanei.

 

• conducerea la sediul poliției, controlul corporal, al bagajelor și vehiculului persoanei

În egală măsură pot exista şi alte motive rezonabile, ce ţin de comportamentul de moment sau de existenţa unei obligaţii legale care reclamă reţinerea sau deţinerea, care justifică conducerea persoanei la sediul poliţiei:

– există suspiciunea că pregătește sau că a comis o faptă ilegală, generată de elemente precum: locul în care se află, momentul (se găseşte la locul sau în apropierea locului unei infracţiuni, la scurt timp după săvârşirea acesteia), comportamentul acesteia, bunurilor pe care le are asupra sa;

– prin acţiunile sale, periclitează viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane, ordinea publică sau alte valori sociale;

– este autorul unei infracţiuni flagrante;

– face obiectul dării în urmărire sau al unui mandat de executare;

– a evadat din starea legală de reținere sau deţinere, ori a fugit dintr-un centru educativ, centru de detenție sau din unitatea în care executa măsura internării medicale.

Controlul corporal, al bagajelor şi vehiculului persoanei legitimate se va face în scopul ridicării bunurilor supuse confiscării, în situația în care, din cauza locului, momentului, circumstanțelor, ori comportamentului, există suspiciunea că astfel de bunuri se găsesc asupra acesteia.

Pentru protecția polițistului, se prevede că persoana condusă la sediul poliției va fi supusă, în toate cazurile, controlului corporal, al bagajelor şi vehiculului, în scopul identificării unor arme, obiecte sau substanțe ce pot fi folosite împotriva polițistului sau a căror prezență este de natură să creeze un pericol pentru ordinea publică.

Controlul corporal se va face sumar şi cu respectarea demnității umane. Controlul corporal se efectuează de către o persoană de același sex cu persoana controlată, cu excepția situației în care este necesară deposedarea de o armă de foc sau armă albă a cărei deținere este vizibilă sau cunoscută.

Concomitent, se stabilesc drepturile persoanei conduse la sediul poliției:

– de a fi informată cu privire la motivele conducerii și la drepturile ce-i revin;

– de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, precum și de a nu da nici o declarație fără prezența acestuia, cu excepția comunicării datelor de identificare;

– de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei personae desemnate de aceasta cu privire la măsura luată;

– de a solicita informarea reprezentanților diplomatici ai statului de proveniență, în cazul cetățenilor străini;

– de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, în situația în care nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima.

Verificarea situației persoanei conduse la sediul poliției şi luarea măsurilor

legale se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă. Odată realizată identificarea persoanei, polițistul are obligația de a permite acesteia să părăsească sediul poliției; la împlinirea termenului de 24 de ore, persoana are dreptul să părăsească sediul poliției, chiar dacă identitatea sa nu a putut fi stabilită. Excepție vor face situațiile în care se dispune reținerea ori arestarea preventivă sau în care persoana face obiectul unei măsuri legale care justifică reținerea sa.

• folosirea forţei

Folosirea forței presupune utilizarea forței fizice, inclusiv prin aplicarea unor procedee de autoapărare sau lovituri, și/sau a mijloacelor din dotare.

În proiectul de lege, se propune ca folosirea forței să fie subordonată principiilor necesităţii, gradualităţii şi proporţionalităţii, acest lucru fiind posibil prin norme cuprinzătoare și clare. În acest fel, modalitățile, procedurile și, în general, condițiile în care acționează polițistul vor fi cunoscute inclusiv de cetățean.

Mijloacele din dotare pe care le poate folosi polițistul: mijloace neletale; arme de foc sau arme albe; dispozitive sau vehicule, pentru oprirea forțată, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spații închise în care se găsesc persoane şi bunuri, ori pentru înlăturarea unor obstacole.

Principiile utilizării forței: prin intensitate şi durată, nu trebuie depășite nevoile reale pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ori pentru descurajarea, împiedicarea sau neutralizarea acțiunilor violente; încetarea folosirii forței de îndată ce scopul intervenției a fost realizat.

Poliţistul va avea dreptul de a folosi forța fizică şi mijloacele din dotare împotriva celor care:

 

• săvârșesc acțiuni violente împotriva sa ori a altei persoane, sau împotriva bunurilor;
• blochează, în afara condițiilor legii, căile publice de circulație, pătrund sau încearcă să pătrundă, fără drept, ori refuză să părăsească sediile autorităților publice, ale instituțiilor şi organizațiilor de interes public sau privat, periclitează în orice mod integritatea sau securitatea acestora, ori a personalului sau tulbură desfășurarea normală a activității.

 

Folosirea forței va fi precedată de avertizarea prealabilă şi de acordarea timpului necesar încetării acțiunilor şi conformării la solicitările legale ale polițistului. Avertizarea prealabilă nu va fi necesară în situația în care lipsește timpul pentru aceasta. În cazul în care au fost folosite dispozitive cu electroşocuri (taser) sau dacă prin utilizarea forţei au fost rănite persoane, poliţistul va fi obligat ca, în cel mai scurt timp, să solicite serviciilor specializate acordarea asistenței medicale de urgență acestora.

Există şi cazuri limită, generate de obligaţia de a proteja persoanele împotriva unor acţiuni ilegale şi existenţa unui pericol grav, imminent şi care nu poate fi înlăturat altfel, când poliţiştii trebuie să facă uz de armă,  regimul juridic al utilizării armelor de foc nu suferă modificări, aplicându-se în continuare dispoziţiile art. 34 din Legea 218/2002, corroborate cu cele din Legea 17/1996 privind regimul armelor şi muniţiilor, având în vedere inclusiv recentele modificări legislative aduse prin Legea 180/2016.

Deşi există o obligaţie clară a poliţistului de a lua măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care ameninţă ordinea publică sau siguranţa persoanelor, legea nu stabileşte şi condiţiile în care aceasta ar trebui să fie îndeplinită. Instituirea unor reguli exacte devine necesară atunci când intervenţia presupune pătrunderea într-un spaţiu privat şi:

• există suspiciunea că în acel spaţiu se află o persoană a cărei viaţă sau integritate corporal este pusă în pericol sau există o persoană decedată
• în acel spaţiu se află autorul unei infracţiuni flagrante sau al unui act terorist

Poliţistul va putea folosi forţa dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor precum şi în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările sale de a pătrunde în acel spaţiu.

Acțiunile polițistului vor putea fi înregistrate cu mijloacele audio-video sau

foto din dotare, fără consimțământul persoanelor. Înregistrările se vor realiza în scop de prevenire, cercetare şi combatere a infracțiunilor, precum şi pentru menținerea şi asigurarea ordinii publice.

Întrucât proiectul de lege vizează o serie de infracţiuni şi contravenţii, se propune ca efectele noilor reglementări să se realizeze într-un termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Această perioadă are în vedere nu doar asigurarea unui termen rezonabil de conformare, ci şi stabilirea unei perioade de timp suficiente pentru ca instituţiile publice interesate (MAI, IGPR, IGPF) să exercite un rol activ în informarea populaţiei, cu privire la noile reglementări şi consecinţele acestora.