”Grânarul Moldovei”. Aşa era cunoscut Botoşaniul ”Epocii de Aur”. Recoltele bogate, făceau planul ”tovarăşilor”, iar culturile de sfeclă şi cânepă ţineau în viaţă două ramuri importate ale industriei uşoare. După 60 de ani marile culturi agricole s-au dus pe apa sâmbetei iar din ”Grânarul Moldovei”, Botoşaniul a ajuns ”Ţara Paielor”.
Botoşaniul a fost mereu un judeţ cu profil agricol. După marea colectivizarea din 1949, vechile moşii boiereşti au fost transformate în CAP-uri. În plină eră de ”construcţie socialistă” coordonată de şefii PCR ,în anii 70, peste 300.000 de hectare erau brăzdate de tractoare de la Braşov şi combine Gloria în judeţul Botoşani.
În timpul celor 45 de ani de socialism agricultura Botoşaniului făcea deliciul ”tovarăşilor ” care îţi doreau realizări măreţe şi cifre pe care să le prezinte în cele patru zări drept realizări epocale. Dacă în unele părţi ale ţării, inventivitatea şefior de CAP ţinea loc de producţie, iar cifrele din condicile agricole erau o pură operă de ficţiune, Botoşaniul deţinea supremaţia.
În 1968 a primit chiar supranumele de ”Bărăganul Moldovei”. Producţia depăşea previziunile, iar din noua gară comercială construită cu ”sârg” muncitoresc, garnituri întregi cu porumb, grâu şi sfeclă plecau către combinatele, fabricile sau porturile Republicii Socialiste România.
”Agricultura mergea bine la Botoşani în perioada comunistă. De fapt nici nu sunt cunoscute cazuri de măsluiri ale producţiei. Nu era nevoie. Toţi erau fericiţi că la Botoşani se făcea planul şi se scotea uneori şi în plus. Prin specificul său judeţul, este unul agrar. Oamenii făceau ce ştiau ei mai bine de sute de ani, chiar dacă pământul nu mai era al lor ci al statului. Botoşănenii au o tradiţie agricolă milenară”, spune istoricul botoşănean Gheorghe Median.
Geografii spun că secretul stă în relieful judeţului care oricum favoriza producţia. Uriaşa Câmpie a Moldovei ocupă trei sferturi din judeţul Botoşani, iar Prutul, Siretul, Jijia sau Başeul irigă natural terenurile agricole bogate în cernoziomuri. Specialiştii în agricultură, care au prins vremurile ”Epocii de Aur”, spun că judeţul Botoşani era un fenomen al agriculturii socialiste româneşti.
” Era perla agricolă a ţării după Bărăgan. De fapt aşa îi şi sunea”Bărăganul Moldovei” sau uneori ”Grânarul Moldovei”. Producţia de grâu era execelentă. Această plantă era cultivată în tot judeţul, cu precădere însă către Dorohoi şi Darabani. La Botoşani era celebrul bob din specia zostaia ,cel mai bogat în gluten. Totul se trage de la fertilitatea pământului şi de la ştiinţa oamenilor obişnuiţi cu agricultura. Au fost aduse într-adevăr în acea perioadă şi multe mecanizate. Tractoare, combine, semănători. CAP-urile erau destul de bine dotate”, spune Floarea Marocico, şeful Camerei Agricole din Botoşani.
Şi dacă tot au descoperit ”El Dorado” agriculturii din Moldova, responsabilii cu cincinalul epocii comuniste au transformat cu sau fără voia oamenilor, peisajul agricol din Botoşani. Trebuia susţinută cu orice preţ industria. Iar dacă agricultura avea succes la Botoşani, ea trebuia exploatată pentru a susţine şi fabricile comuniste. ” Marile fabrici aveau nevoie de materie primă. Se făcea un plan care trebuia respectat. Erau traşi la răspundere cei care nu îndeplineau indicatorii. La Botoşani au apărut fabrici mari, în domeniul industriei uşoare, care aveau nevoie de multă materie primă. Iar configuraţia câmpurilor agricole s-a schimbat în anumite zone.”
Pe lângă cele peste 100.000 de hectare de grâu, au apărut zeci de mii de hecatare semănate cu sfelcă de zahăr şi cânepă. Ambele pentru a susţine marile fabrici de textile şi zahăr care au apărut în judeţul Botoşani începând cu anii 70. ”Păi erau cele două mari fabrici de zahăr. Cel mai bun zahăr din ţară se făcea la Bucecea şi la Truşeşti. Sute de oameni munceau acolo, iar fabricile trebuiau alimentate cu mii de tone de sfeclă de zahăr. În cele două zone, Bucecea şi Truşeşti au apărut culturi impresionante de sfeclă de zahăr.
La fel şi cu terenurile pe care a început să se cultive cânepă, de fuior în principal. Trebuia pentru combinatele de textile din municipiul Botoşani. Erau întreprinderi mari care la fel aveau nevoie de producţie. Nu se putea trişa la producţie cum se mai întâmpla prin alte părţi, fiindcă dacă nu era materie primă, se oprea producţia. Şi dacă se oprea producţia era jale”, povesteşte Floarea Marocico. Tone de grâu, sfeclă, zahăr şi produse textile, ajungeau în gări, de unde lua de multe ori drumul exportului.
De la ”Bărăganul Moldovei” la ” Ţara paielor”
Declinul agriculturii în Botoşani a venit chiar la sfârşitul perioadei comuniste. În anii 80 economia socialistă ”scârţâia”. După 1990 agricultura a intrat în declin total. Vechile combine şi tractoare rămase moştenire din „Epoca de Aur” nu mai făceau faţă cerinţelor moderne ale agriculturii,iar o parte a utilajelor din CAP-uri s-au evaporat în mod misterios.
Ţăranii s-au trezit cu pământ, dar nu şi cu bani sau utilaje pentru a-l lucra. Zeci de mi de hectare au rămas abandonate şi acoperite de buruieni, iar bătrânii singurii rămaşi la munca pământului, după exodul tinerilor rămaşi fără ocupaţie, s-au întors la metodele tradiţionale de acum 100 de ani: plugul cu boi sau cai. Seceta, inundaţiile, lipsa utilajelor agricole dar şi seminţele ieftine dar de proastă calitate i-au adus Botoşaniului porecla amară de ”Ţara paielor”.
În ultimii 5-6 ani însă, şefii din agricultura botoşăneană încep să vadă lumina de la capătul tunelului. Ei spun că tot mai mulţi tineri încep să se îmrpumue de la bănci, să îşi cumpere utilaje şi să are din nou pământul. ” Este bine deja. Se însămânţează din nou. A fost o perioadă neagră, cu unelte primitive în multe zone ale judeţului.
Dar în ultimii ani, au început din nou agricultorii să are, să semene să îşi dorească producţie. Sunt zone întregi, cum este şi la Broscăuţi de exemplu, unde până şi stufărişul a fost transformat în teren agricol. Mulţi au înţeles că trebuie să se grupeze în asociaţii. Aşa pot accesa proiecte, pot beneficia de fonduri, îşi pot lua utilaje şi pot face performanţă”, adaugă şefa de la Camera Agricolă. Totodată mai sunt şi străini care au început să cumpere pământul localnicilor.
În primul rând sunt italienii pe valea Jijiei şi un eleveţian care deţine pământ în toată ţara. Chiar şi în aceste condiţii, Botoşaniul este deocamdată departe de ceea ce a fost ”Bărăganul Moldovei”, zona care salva cincinalul.
Citeste mai mult: adev.ro/n3ngcg
