LOCAL | Biserica Izvorul Tămăduirii din Parcul Tineretului, la ceas aniversar
Astăzi, Parohia Izvorul Tămăduirii din municipiul Botoșani sărbătorește 22 de ani de când a primit acceptul și binecuvântarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei să ia ființă, dar și dispoziția Consiliului Local al municipiului Botoșani de construi în acel cartier un lăcaș de rugăciune.
În anul 1977, pentru orașul Botoșani, Parcul Tineretului însemna cartierul tinerilor muncitori (proveniți mai mult din mediul rural) care lucrau la noile „întreprinderi” ale industrializării: Fabrica de confecții, Uzinele Textile, Electrocontact, Intreprinderea de Articole Tehnice din Cauciuc, IMAIA, și altele. Un cartier sărac, cu oameni care aveau de toate, numai un loc de rugăciune nu. Misiunea preotului care primise în păstorire acele suflete părea sortită eșecului pentru că oamenii abia reușeau să își întrețină familiile, darmite să contribuie la ridicarea unui lăcaș de cult. Și ideea salvatoare i-a venit părintelui Ioan Alupoaie.
Pentru ca nu a găsit fondurile necesare, preotul a cerut societății Eltrans unul din vagoanele de tramvai dezafectate și l-a transformat în biserică. La început enoriașii au privit cu suspiciune încercarea preotului de a construi o biserică atât de ciudată. În mai puțin de o lună de zile, tramvaiul a fost transformat în biserică. Geamurile au fost acoperite cu icoane, iar deasupra vagonului a fost pusă o cruce mare de lemn. Altarul a fost construit separat, din lemn, și lipit vagonului. Din ce în ce mai mulți credincioși veneau să ia lumină de pe treptele vagonului, clătindu-și sufletele cu bucuria venită de la Hristos..
Când s-a turnat temelia noii biserici, cu mic cu mare au sărit să dea o mână de ajutor. Adulții tineri de azi care au crescut în Parcul Tineretului pot spune cu bucurie cum cărau apă sau cum ajutau la adunat pietre.. pentru temelia unei zidiri mai mult sufletești.. Pentru că în tot acest răstimp, părintele Ioan Alupoaie a căutat să scrie pe suflete, să pună dragoste pentru Hristos în inimile credincioșilor , să sădească iubire de aproapele, dăruind însuși iubire chiar și atunci când clădirea bisericii, deja ajunsă la acoperiș a luat foc pentru a doua oară.
Îmi amintesc că ajunsesem la eveniment, voiam să fac fotografii și să culeg informații seci despre pagubele incendiului și despre autori și cauză. Părintele Ioan Alupoaie m-a privit cu ochii în lacrimi: ,, Oare de ce mi se întâmplă atâtea, mi-a spus. Pagubele erau adânc săpate în inima părintelui paroh, care atât de greu a dus misiunea pe drumul bun.
Astăzi sunt deja 22 de ani și din ce în ce mai puțini își amintesc tramvaiul, dar pot să vadă bucuria și credința din ochii părintelui și ai celor care i-au rămas aproape și au crezut că o mână nevăzută îl ridică mereu când este gata să cadă.
La ceas aniversar, părintele paroh al Bisericii Izvorul Tămăduirii, Ioan Alupoaie, a ținut să își exprime recunoștința.
,,Mulțumim tuturor credincioșilor din parohie și tuturor colaboratorilor care au susținut, ajutat și contribuit la lucrările și activitățile de la Biserica noastră până acum. Binecuvântăm familiile și casele lor cu sănătate, pace în lume, bucurii și împliniri”, a spus părintele tuturor.
