I se spune tizic sau “lemne de cal” dar, de fapt, e biomasă. Un amestec pe care locuitorii de pe malul Prutului îl folosesc de sute de ani pentru a-şi încălzi locuinţele.
„Înainte era foarte amărâtă lumea! Călcam la tizic…de mic aşa m-am trezit!”
Săraci, dar ingenioşi de nevoie, ţăranii au găsit o soluţie ieftină şi ecologică de a face faţă iernilor geroase. Au creat o turtă făcută din apă, bălegar de cal şi paie care se usucă bine, iar iarna se pune pe foc. Practic, după un întreg proces tehnologic desfăşurat vara, gunoiul de grajd este transformat în combustibil.
„Să vedeţi vara ce e aici la noi! Tot satul face tizic… tezâc îi zicem noi! Aşa am prins de la mama, de la bunica, de când mă ştiu calc la tizic. Adunăm de la vaci şi când avem timp, după ce terminăm de prăşit, amestecăm cu paie şi apă şi calcăm bine în picioare. Apoi facem turte şi le aşezăm la uscat. Toată vara stau pe şanţ, pe câmp, pe unde vrea lumea să le lase la uscat. Şi iarna le punem pe foc.”
Cu tizic locuitorii din Coţuşca, Mitoc, Rădăuţi Prut, Păltiniş, Havârna, Hudeşti, Cordăreni sau Vorniceni îşi prepară chiar şi hrana. Nu îşi permit s cumpere lemne, pentru că sunt scumpe. Chiar dacă mirosul degajat nu este tocmai plăcut, este eficient din punct de vedere caloric, mult mai ieftin şi la îndemână şi chiar gratuit pentru cei care au animale în bătătură.
„Mie îmi aduce băiatul de la fermă. Vecinii au animale şi le e mai uşor. Pun tizic pe foc şi când fac şi mâncare la sobă! Miroase puţin, dar deschidem uşile, iar fumul se duce… nu e chiar atât de rău! Eu nu am milioane să cumpăr lemne! Cine nu face tizic nu este om gospodar!”
„Chiar dacă nu am bani să plătesc, fac schimb o căruţă de tizic pentru câteva zile de muncă la câmp, sau alte produse. Se înţeleg oamenii între ei. Eu am şi lemne şi tizic. Numai că degeaba pui lemne, dacă nu pui şi tizic. Ăsta dă fierbinţeala, ăsta o menţine.”
Chiar dacă în Moldova de pe ambele părţi ale Prutului focul cu tizic sau cu crengi este considerat a fi un semn al sărăciei, europenii au lansat diverse programe sociale pentru a susţine utilizarea resurselor energetice ecologice.
„Din păcate rămâne un material de foc în unele zone unde nu sunt păduri, din Lunca Prutului, cea mai săracă din punct de vedere economic.
Suntem unici, din păcate! Dar nu trebuie să ne fie ruşine, ci să luăm situaţia ca atare!” spune preşedintele CJ, Costică Macaleţi.
