Pompierul Iulian Rotariu, care a terminat pe locul al doilea ultra-maratonul The Track Namibia, a slăbit aproape nouă kilograme în timpul cursei și s-a confruntat cu pericole care i-au amenințat viața.
„Namibia, interesantă, Africa, un continent neiertător. După -40 de grade care au fost în Finlanda, la nici două luni de zile, cu mult curaj și cu barba sus, am zis să accept următoarea provocare: Tje Track Namibia, 320 de kilometri, în deșertul namibian. 45 de grade ziua, 0 grade noaptea. 15 kilograme un rucsăcel, echipamentul, sac de dormit, pachet de semnalizare. Am fost binecuvântat să pot alerga la trei metri de familii de girafe, de zebre, de antilope, animale specifice. Am întâlnit pe traseu scorpioni negri, șerpi, dar, cu toate acestea, m-am întors acasă sănătos și victorios. (…)
Mereu am zis că o cursă frumoasă implică concurenți pe măsură. Am tras din răsputeri, cât s-a putut, să țin de un loc fruntaș. De fiecare dată zic că scopul meu este să ajung la cursă, să o termin, să mă întorc acasă la cei dragi mie, să reprezint cauza copiilor cu autism cu barba sus și să mă întorc ca un exemplu pentru ei. (…)
Am avut nevoie să păstrez resurse pentru fiecare etapă. Foarte greu mi-a fost aclimatizarea, să suport căldura zilei de 45 de grade. Căutam orice scobitură în pământ, cu puțină apă o umezeam și până la ora 6, când apunea soarele, stăteam ascuns ca să nu fiu sub bătaia soarelui. În cort se face efectul acesta de seră și pierzi toate mineralele. Oricum aveam la mine săruri, aminoacizi izotonici, dar, cu toate acestea și cu toate că aveam undeva între 5.500 și 6.000 de kilocalorii pe zi, am intrat în cursă cu 62,5 kilograme și am ieșit cu 54. Uzură. Un concurs de uzură, dar pe care mi l-am dorit și în care am intrat cu drag”, a relatat Iulian Rotariu.
El a participat la zece maratoane mondiale, câștigând cinci dintre acestea.
