INFRACTIONAL | Între două violuri și un furt de porci beți: interviu cu Mihai, într-un sat din Moldova

Mihai (i-am schimbat numele pentru că mai dă din casă) e polițist într-o comună din Vaslui. După studenția la Academie a ajuns în una dintre cele mai sărace zone ale țării și patrulează un perimetru unde nu numai că nu este semnal la telefon, nu este semnal nici la stația de poliție. Am mers până în satul din măruntaiele Moldovei în care lucrează, ca să vorbesc cu el despre experiența de a trăi de peste doi ani ca organ în poliția rurală din Vaslui, mai ales că este unul dintre județele cele mai violente.

Evenimentul social al sezonului: apariția mea, a vrăjitoarei cu plete mov.

Traficul către satul lui Mihai este limitat, iar animale domestice pot face baie în craterele de pe șosea. Localnicii ies din case când aud sunet de mașină. Pentru că merg cu doi kilometri la oră, reușim să schimbăm priviri pline de înțelesuri; unele sunt sexuale.

Cu Mihai m-am întâlnit la o răscruce de drum și era atât de entuziasmat să vadă o mașină cu număr de Bihor, că îmi zâmbea de parcă venise Iisus cu pizza și stripperițe. Ne-am băgat în mașină la un grand tour al locului și la o poveste.

Tiptil îl urmărim pe Mihai printre arături. Aici e încă ultimul tronson de autostradă înainte ca drumul să se transforme integral într-un șanț.

VICE: Cum ai ajuns în Vaslui?
Mihai: Eu aș fi dorit un post în Ardeal, dar am fost repartizat de Poliție aici, pentru că nu mai erau posturi în alte regiuni. Țin minte că ne uitam cu colegii de academie la știrile de la ora cinci și era plin ca întotdeauna de violuri, decapitări și șure incendiate. Râdeam pe atunci că prin Moldova e altă lume și ne îngrozeam pentru săracii nenorociți care trebuie să patruleze satele alea. Imediat după am aflat că voi fi și eu repartizat direct la sursă. Acum partea cea mai tragicomică e că gluma e viața mea.

Sperietoare de ciori sau sculptură postmodernistă? Casca de motociclist e mărturie despre calibrul ciorilor din Vaslui.

Care e diferența cea mai mare între Ardeal și Moldova ca muncă în poliția rurală?
În primul rând e o diferență de cantitate. Prin satele din Ardeal ai cam în jur de zece dosare pe an. Aici numărul ajunge la în jur de 160 pe an. Alta e diferența de calitate. În Vaslui lumea apelează mai des la violență fizică ca să-și rezolve disputele. În familie, între vecini, e cam legea junglei. Noi ne facem treaba, prindem infractorii, iar sistemul juridic le dă drumul pe ușa din dos, deoarece, culmea, nu prezintă pericol social, deși peste câteva luni comit o infracțiune gravă. Așa că lumea de aici nu este intimidată de poliție si nu se așteaptă ca problema să se rezolve vreodată.

E violența o problemă atât de mare?
Aici violența e un fel de a fi. Dar localnicii nu trăiesc într-o stare de asediu. Așa e traiul lor de zi cu zi, se așteaptă. Violuri, incendieri, furturi, sunt chestii comune. Nici nu reacționează la ele cum te-ai aștepta. Aici se trece peste violuri ca și peste violența domestică. Se vindecă vânătăile și se merge înapoi la viața de zi cu zi. Am avut chiar și o situatie în care s-a reclamat violul strict pentru ca nu a fost mulțumită respectiva de prestație. Deci cazurile de la tv care devin subiecte de glumă nu sunt singulare. Altădată am fost chemat la o reclamație de furt în care un vecin îl acuza pe celalalt ca i-ar fi luat ceva din curte și cum l-am adus pe acuzat în curtea cu pricina, ăsta și-a găsit televizorul furat cu câteva săptămâni în urmă. Se tot ciupesc între ei.

Sursa: www.vice.com