EVENIMENT | Cel mai GRAV accident din Romania a avut loc la HUTANI in 1980: 48 de morti, 35 de raniti

Şoseaua morţii, cum e cunoscut drumul spre Suceava, a înregistrat cel mai grav accident din România. “Podul celor 48 de cruci” e şi acum martor al tragediei.

Pentru mulţi, ziua de 29 iunie nu spune nimic. Pentru alţii, e o zi de tristă amintire. O zi în care s-a inregistrat cel mai grav accident rutier petrecut vreodată în România.

Pe 29 iunie 1980, în apropierea localităţii Huţani, în zona numită “Şapte poduri”, un autobuz încărcat cu 83 de oameni s-a răsturnat într-o mlaştină adâncă de cinci metri. Bilanţul a fost tragic – 48 de oameni au murit, iar alţi 35 au fost răniţi. Cu o grabă inexplicabilă, trupurile victimelor au fost îngropate, iar singura informaţie publicată în presa vremii a fost doar că un autobuz care circula pe ruta Suceava – Botoşani a fost implicat într-un accident.

A salvat doar săndăluţa copilului

Cei care au supravieţuit îşi amintesc cu groază clipele de coşmar. Margareta Herghelegiu, din Cucorăni, lucra pe atunci la „Consuc” Suceava. Făcea naveta şi se grăbea să ajungă acasă. “Era duminică, o zi frumoasă. Autobuzul, model vechi, plecase din Suceava la ora două. Fiind sărbătoare, era supraaglomerat. În Dumbrăveni, şoferul a mai oprit şi a luat câţiva călători. Eu mă aflam pe al treilea scaun din dreapta, lângă geam. După ce am trecut peste Siret, înainte de al cincilea pod, s-a auzit o bubuitură, iar şoferul nu a mai apucat decât să strige <<Ne răsturnăm!>>”, povesteşte femeia.

Ce a urmat a fost de coşmar. Autobuzul plin cu oameni s-a dus la fundul apei, unde s-a înfipt în mâl. “Era întuneric şi nu simţeam decât apa rece. În momentul impactului, geamurile autobuzului au cedat sub presiunea apei şi am simţit un curent care mă împingea. Pentru câteva clipe mi-am dorit să mor dar, din instinct, m-am prins de ce am nimerit şi am reuşit să ies. Abia când am ajuns pe mal am realizat că mă prinsesem de braţul unui bărbat”, îşi aminteşte Margareta Herghelegiu.

Cel care a salvat-o a fost Gheorghe Nechita, din Hânţeşti – Bucecea. Bărbatul se întorcea de la Suceava de unde îşi luase băiatul, externat din spital în acea zi. “Apa parcă fierbea. Din când în când mai ieşea câte un cap la suprafaţa apei dar dispărea imediat înapoi. Atunci mi-am adus aminte de băiatul care rămăsese în autobuz. M-am aruncat în apă după el. Simţeam cum cei rămaşi în autobuz mă prindeau de mâini şi de picioare încercând să scape. Am înotat până ce i-am recunoscut săndăluţele. L-am prins de un picior, dar tot atunci am simţit cum altcineva mă trăgea la fund. M-am lăsat în jos şi am zvâcnit cu putere. Când am ieşit, aveam doar săndăluţa lui în mâini”, povesteşte Gheorghe Nechita.

Şofer mort încercând să-şi salveze băiatul

În autobuzul groazei s-au aflat şi soţii Ioan şi Emilia Drenea. În învălmăşeala creată, cei doi au scăpat datorită instinctului de supravieţuire. Au dat din mâini şi din picioare până ce au văzut lumina zilei. În schimb, Ion Aparaschivei, şoferul care i-a dus pe cealaltă lume pe mulţi dintre călători, nu s-a numărat printre supravieţuitori. Reuşise să iasă pe mal şi să-şi salveze soţia, dar când s-a întors după băiat a murit înecat.

Zbatere pentru viaţă

Cel care a anunţat tragedia a fost şoferul unui autocar cu copii care se întorcea dintr-o tabără de la Bucşoaia. Înainte de pod a depăşit autobuzul, iar la revenirea pe banda de mers s-a uitat în oglinda retrovizoare şi a realizat că autobuzul dispăruse de pe şosea. A oprit în Huţani după care a mers până în Vlădeni, unde era postul de miliţie. Ceilalţi şoferi care au trecut prin apropiere au oprit la vederea supravieţuitorilor care umblau pe şosea uzi, desculţi şi fără haine. Un cioban care păştea oile pe imaş a rupt câteva crengi dintr-un copac şi le-a aruncat pe apă în speranţa că cei care vor ieşi la suprafaţă se vor prinde de ele. Mulţi însă dintre cei care ieşeau se scufundau înapoi, fiind sleiţi de puteri ori traşi la fund de cei aflaţi în agonia morţii.

83 de oameni pe 40 locuri

Într-o oră, întreaga conducere a judeţului a ajuns la Huţani. “Pe atunci nu lucram în Poliţia Rutieră, dar din câte s-a vorbit a fost cel mai grav accident petrecut vreodată în România. A fost vorba de explozia pneului din dreapta faţă însă autobuzul era supraglomerat dacă ţinem cont că la o capacitate de 40 de locuri în interior se aflau peste 80 de oameni”, spune comisarul şef Dumitru Zmău, fostul şef al Serviciului Poliţiei Rutiere. Trupurile neînsufleţite ale celor morţi au fost aşezate mai întâi pe marginea bălţii şi transportate la morgă cu camioanele. Ultimele cadavre au fost scoase din apă abia a doua zi, când s-a reuşit recuperarea autobuzului.

Rudele au primit doar aprobare să monteze cruci

Cei din ţară au aflat de accident de la “Europa Liberă”. La câteva zile, la Botoşani a venit adjunctul ministrului Transporturilor, însoţit de o delegaţie de ofiţeri de securitate. Singurul rezultat concret a fost interdicţia de a se mai folosi cauciucuri reşapate la autobuze. “Despre despăgubiri, nu s-a pomenit niciun cuvânt. Noi, urmaşii celor care au murit în mlaştina de la Huţani, am primit doar aprobarea să montăm cruci la locul catastrofei. Nu am primit nimic de la procuratura vremii, nici cine este vinovat, nici dacă va răspunde cineva. S-a dispus o singură măsură – <<Să se umple mlaştina>>. Şi aşa a fost”, îşi aminteşte Vasile Abouriţei, cel care şi-a pierdut mama în accident. De altfel, prima slujbă de comemorare făcută cu preoţi a fost după 1990.

Singurul martorul mut al dezastrului rutier din iunie ’80 este doar “Podul celor 48 de cruci”. Acum, drumul este supranumit “Şoseaua morţii” din cauza numărului mare de accidente rutiere care se petrec an de an. Ultimul s-a inregistrat chiar ieri, eveniment prezentat in articolele “Gazetei de Botosani”.

sursa text: MonitorulBT.ro